Prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017 (RIL) , ICCJ a stabilit:
” În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi a art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă.”
Chiar si dupa aceasta decizie, instantele au continuat sa aiba practica neunitara. Adica au existat judecatori care nu respectau interpretarea obligatorie data prin Decizia 9/2017.
Pentru acest motiv, ICCJ a fost nevoita sa mai intervina inca o data pe aceasta chestiune.
Prin Decizia 22/2020, ICCJ a admis în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov si a stabilit ca „
„În litigiile de funcţie publică vizând obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ ori actul respectiv nu a fost comunicat funcţionarului public, acesta se poate adresa direct instanţei de contencios administrativ, fără a fi necesar ca anterior sesizării instanţei să fi solicitat angajatorului acordarea aceloraşi drepturi.”
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precizeaza cei de la sindicatul Diamantul. (Cristina T.)..
Articolul Despre plangerea prealabila in cazul drepturilor salariale ale functionarilor publici! apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
Leave a Reply