Connect with us

Exclusiv

Mitica de la SRI face pe profesorul

Publicat

pe

(Preluare Inpolitics):

Auzită cîndva de la un frizer: românul e cel mai prost client din lume. Oricît de rău l-ai tunde, tot îți lasă bacșiș. Chiar și pentru un om simplu, logica e limpede: dacă nu ai parte de servicii satisfăcătoare, de ce să-l mai răsplătești suplimentar pe cel care nu își merită, de fapt, nici tariful legal? De aici o întrebare tulburătoare: de ce la alegerile de azi, spre exemplu, avem o prezență la vot medie spre bună cînd am fi avut toate argumentele să le boicotăm in corpore?

Votul este temelia democrației, se spune, iar oamenii trebuie să iasă masiv și să-și aleagă conducătorii.
Chiulul de la vot e o lovitură dată democrației în ansamblu.
Și totuși, cînd însăși procesul electoral este viciat profund, oare nu rămîne boicotul generalizat unica armă împotriva abuzurilor celor care conduc?
Cum altfel să semnalizezi întregii lumi că ceva grav se întîmplă într-o anume democrație decît absentînd în masă de la urne?

Calitatea unei democrații este direct proporțională cu prezența cetățenilor săi la vot, pentru că asta denotă încredere în respectiva democrație și în puterea cetățeanului de a schimba ceva. Sigur că Mark Twain bombănea încă de acum vreun secol și jumătate că dacă votul nostru ar conta cu adevărat, ni l-ar fi luat demult. Dar o fi zis-o la supărare.

Țările foste comuniste stau foarte prost la capitolul prezență la vot în raport cu statele din vest.
Iar motivul e că, după entuziasmul instalat imediat după căderea comunismului, s-a ajuns încet-încet la un scepticism de calibru față de corectitudinea votului.

În ultimii ani, însă, scăderea constantă a prezenței la vot de la un ciclu la altul a dat semne de stopare, ba chiar de inversare a fenomenului. Și-au recăpătat românii, brusc, încrederea în democrație ori, mai grav, am ajuns să ne fie falsificate pînă și cifrele de prezență din softul STS ori prin alte metode?

Pentru organizatorii alegerilor, o prezență mare e crucială, pentru că transmite altora semnalul că e totul în regulă cu democrația mioritică.
În regimul comunist, se făcea totul pentru o prezență la vot de peste 95% în condițiile în care exista un singur candidat, PCR. (Ceaușescu era ales de MAN)
Ca unic competitor, PCR(FDUS) putea cîștiga și cu un singur vot; era esențială, însă, o prezență uriașă pentru o legitimitate aproape totală.

În vremurile moderne, boicoturile cele mai mari ale alegerilor se înregistrează în țările cu cel mai mare deficit de democrație, precum statele africane, asiatice ori republici bananiere latino-americane.
În egală măsură, statele nedemocratice sunt foarte nervoase vizavi de fenomenul boicotului și adesea introduc prevederi legislative punitive. Ne amintim reacția nervoasă a lui Putin de acum doi ani, cînd liderul opoziției, Alexei Navalni, chema la boicotarea alegerilor prezidențiale, clamînd absența democrației.

Aveau românii motive să stea în case la alegerile de azi?
În opinia noastră, da.

Pentru că în România se întîmplă lucruri de o gravitate extremă legate de procesul electoral.
Pare că fiecare regulă existentă a ajuns în situația de a fi încălcată.
Începînd cu dreptul cel mai sacru al alegătorului, acela de a-și cunoaște aleșii.

Am avut prima campanie post-decembristă fără dezbateri electorale, fără măcar un interviu din partea președintelui în exercițiu, fără minima posibilitatea de a-i adresa vreo întrebare. O campanie în care programele electorale au figurat doar simbolic și în care s-au depus eforturi titanice pentru generarea unor evenimente care să acopere problematica electorală.

Mass-media a funcționat cu motoarele aproape oprite în campanie, afișajul stradal care are menirea de a însufleți campania în orice țară democratică a fost pus cu botul pe labe încă de acum cîțiva ani, prin normele restrictive impuse de legea alegerilor. De aici aberația amplasării marilor panouri electorale înaintea campaniei, pentru a fi eliminate după începerea ei.

Au apărut și alte aberații pe bandă rulantă.
A apărut prevederea neconstituțională cu votul întins pe trei zile, dar numai pentru anumiți cetățeni. Atenție, nu pentru diasporeni, ci pentru orice cetățean care se afla în străinătate vineri sau sîmbătă.
Am arătat încă din primăvară că România e unica țară a lumii care organizează sute de secții de vot în străinătate; statele cu cele mai mari diaspore, India sau Israel, impun prezența în țară amatorilor de vot. SUA permite votul doar celor care au impozitele plătite la zi, în țară, Germania doar celor care motivează în scris dorința de vot, Marea Britanie doar un număr limitat de ani după părăsirea țării șamd.
La noi, s-a mers cu aberația pînă la organizarea unei secții de vot la Phenian, deși acolo votează doar personalul ambasadei, iar acesta o putea face prin corespondență.

S-a mai descoperit că, potrivit legii modificate recent, campania prezidențială trebuia să se încheie în sîmbăta dinaintea zilei alegerilor, adică sîmbăta trecută, pentru că alegerile au început vineri, oficial.
Mai avem situația halucinantă a candidaților – practic toți – prinși cu semnături falsificate, ori insuficiente, ori ambele, dar care au intrat, totuși, în cursă prin intermediul justiției și al legii proaste.
Nu-i de mirare că fostul președinte al CCR avertiza că ăsta ar fi motiv de anulare a alegerilor.

Să nu uităm lipsa tradiționalei licitații pentru softul electoral; în alți ani se făcea de formă și cîștigau firmele agreate de servicii, acum a dispărut pînă și salvarea aparențelor. La butoanele electorale continuă să se afle un serviciu secret militarizat, caz unic în Europa, dacă nu în lume.
La fel cum continuă să persiste, pe lista alegătorilor, numărul sfidător de 19 milioane de persoane, ceea ce corespunde întregii populații a României, cu diaspora și copii cu tot.
Numărul real al alegătorilor se plasează pe la 14-15 milioane, dintre care doar vreo 10 în interiorul granițelor.
Ceea ce înseamnă din capul locul vreo 5-7 procente fictive de alegători, adică suficient cît să încline balanța după placul unora.

”Tot ce a putut produce clasa politică pentru ocuparea funcției supreme în stat ar merita o prezență la vot de doar cîteva procente. Ar fi o lecție cu consecințe dintre cele mai grave pentru politicienii noștri” relata, cu luciditate, postul german Deutsche Welle la prezidențialele din 2014.

Mai mult decît oferta electorală săracă se remarcă omniprezența influenței serviciilor secrete în alegeri.

În vara lui 2009, Adrian Năstase declara public că ”În Romania, serviciile sunt cele care decid castigatorii campaniilor electorale (in special cele prezidentiale). Sunt teorii solide, destul de credibile si foarte greu de combatut de cei care au acces la informatii despre cum se implica oamenii puternici din servicii in campaniile electorale”.

La cîteva zile după alegerile prezidențiale din 2009 și mult înaintea celebrelor dezvăluiri despre sufrageria lui Oprea, președintele Comsiiei SRI, deputatul Ion Stan, făcea afirmații șocante:

”La 20 de ani de la Revoluţia română, România a devenit un stat mafiot în care postul de preşedinte poate fi cumpărat de cel care are bani, influenţa şi instrumente prin care să fraudeze alegerile. Maşina de fraudare a alegerilor prezidenţiale a folosit toate mecanismele care puteau fi accesate, după cum urmează: Instituţiile statului: poliţie, jandarmerie, servicii secrete, prefecturi, servicii deconcentrate, agenţi economici cu capital de stat au acţionat prin intimidare, şantaj şi forţă, instaurând frica în rândul unei populaţii sărăcite peste măsură şi uşor de manipulat”.

Trei ani mai tîrziu era azvîrlit în închisoare, dovadă că nu e bine să dai prea tare cu bățul prin gardul serviciilor.

Concluzii similare aveau să se regăsească și în Raportul Comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor prezindențiale din 2009: președintele Traian Băsescu, fostul premier Emil Boc și o parte a membrilor guvernului de atunci erau acuzați de constituire a unui grup infracțional organizat cu scopul deturnării alegerilor. Desigur, Parchetul General s-a făcut că plouă.

Băsescu avea, pe atunci, o opinie contrară, dar nu mai puțin incendiară: ”Iată că ne apropiem de sfârşitul campaniei şi încă niciun serviciu secret al României n-a intrat în acest joc politic şi cred că este pentru prima dată. Indiferent care va fi rezultatul alegerilor, îmi voi da singur bilă albă pentru faptul că serviciile au stat neutre şi şi-au văzut de treaba lor”.

Nu putem să-l ratăm pe Victor Ponta și faimoasa sa declarație din decembrie 2009 conform căreia ”sistemul de fraudă și de furt al PDL a funcționat mai bine decît cel al PSD”.

În 2013, directorul SRI, George Maior, vorbea într-un interviu despre tentativele ”unora” de a folosi serviciul în scopuri electorale la prezidențialele din 2014.
În aprilie 2016, o postare de-a dreptul explozivă a lui Traian Băsescu, pe Facebook:

”Pe fondul slăbiciunilor clasei politice, în România se instalează la putere o “sectă a securităţii naţionale” coruptă, avidă de putere, nelegitimă în exercitarea puterii, răspîndită în toate structurile statului şi care şi-a propus să substituie clasa politică şi cu tendinţa de a influenţa şi justiţia.
Dacă politicienii vor continua să tremure de frică, nu peste mult timp, această “sectă a securităţii naţionale “ va deveni stăpîna tuturor pîrghiilor statului, inclusiv a acelora care implică decizii politice”.

În noiembrie anul trecut, un fost consilier prezidențial și lider fondator al PMP, Adrian Rădulescu, aruncă o bombă: serviciile secrete au plasat pe primele două locuri ale PMP, doi candidați, Siegfried Mureșan și Cristian Preda, pentru alegerile europarlamentare. La cîteva zile după asta, scorul PMP în sondaje sărise de la 2,6% la cca.10%, iar partidul-fantomă ajungea în PE.

În februarie anul acesta, Raluca Turcan informa public poporul român, printr-un comunicat de presă, cît de ușor pot fi fraudate alegerile:
”PNL solicită PSD retragerea propunerii lui Mircea Drăghici de la conducerea AEP. Această propunere reprezintă furt cu premeditare! PSD urmărește să fure alegerile! PSD urmărește să deturneze banii acestei instituții!(…) Există pericolul să nu mai putem avea încredere în rezultatul alegerilor pentru că Liviu Dragnea își pune un apropiat suspectat de corupție să le gestioneze și controleze! Acest lucru va conduce cu siguranța la o serie de abuzuri în perioada electorală și postelectorală:
Blocarea candidaturilor pentru opoziția incomodă;
Blocare accesului opoziției la canalele media și la spațiile de publicitate;
Invalidarea dosarelor de candidaturi, invalidarea listelor de susținători;
Controale, amenzi, hărțuiri și intimidări ale adversarilor.”

Practic, un mare lider al opoziției ne-a explicat că fie și doar președintele AEP are puterea de a deturna rezultatul alegerilor.

Acum două luni, fondatorul SRI, Virgil Măgureanu, spunea sec, pentru Europa liberă, că serviciile pot determina rezultatul alegerilor: „Pot influența și încă într-un mod hotărâtor, atâta vreme cât anumite părți ale procesului electoral sunt trecute și prin acest filtru. La noi se spune – deși termenul acesta e puțin bizar – că Serviciul de Telecomunicații Speciale răspunde de finalizarea rezultatelor votului ș.a.m.d.. Nu vreau să intru în amănunte aici, dar, peste tot în lume, nu numai la noi, serviciile au o marjă bună în ce privește rezultatul votului și modul în care acest rezultat se vede în realitatea politică postelectorală”.

În iunie, însuși Traian Băsescu recunoștea că serviciile secrete se amestecă în alegeri: ”Se implică în mod mai discret ori mai puțin discret. Sau scot niște bombe de la secret și le împing în spațiul public în plină campanie”.

Cu două zile înaintea europarlamentarelor, Victor Ponta făcea afirmații-șoc: ”România plătește din taxe și impozite niște instituții și bine face, servicii de informații, care sigur ne apără de teroriști. Atenție, li s-a tăiat bugetul anul acesta și eu cred că li s-a tăiat intenționat ca să nu poată să fie eficienți împotriva războiului online, a hackerilor ruși, vin alegerile de la noi. Acesta a fost scopul pentru care l-au tăiat”.

Cu sau fără hackerii ruși, 48 de ore mai tîrziu ne-am trezit că un partid, ALDE, ia aproape o treime din scorul din sondaje și ratează PE, UDMR adună voturi salvatoare din absolut toate județele, iar Pro România și PMP intră în PE, deși erau în marja de eroare a ratării, în sondaje.
În ultimele două campanii s-a ajuns să se vorbească public despre faptul că avem un partid, USR, nășit de generalul SRI Florian Coldea ori unul, Pro România, nășit de generalul SIE Silviu Predoiu.
Și să se vorbească public despre războiul politic dintre ”activii” și ”rezerviștii” unor servicii.

SPP a fost pus la zid vehement în ultimii ani tot pentru implicarea profundă în politică. Despre ”Doi și un sfert” se vorbește permanent că e vînat înaintea alegerilor tocmai pentru forța de influență pe care o are.

Ne oprim aici cu exemplele, dar să spunem că asemenea dezvăluiri și afirmații au fost cu sutele de-a lungul ultimilor ani, în special, și ele aveau menirea – și obligația, chiar – să zguduie puternic încrederea românilor în democrație și în corecta organizare a alegerilor.
Iar neîncrederea în corectitudinea alegerilor induce categoric absenteismul la urne.
La noi, în schimb, pare să funcționeze paradoul mioritic, mecanismul invers: cu cît apar mai multe dovezi ale confiscării și manipulării mecanismului de vot, cu atît secțiile de vot par mai aglomerate.

Sau poate doar par, și mîna lungă a sistemului a ajuns cu falsurile și aici?

 

 

Exclusiv

Te tăvălești de off-ul ”penalilor”, urli să curgă cătușe ”fără număr”, dar când vine vorba despre drepturile tale taci ca porcul în păpușoi

Publicat

pe

De

Mare agitație mare! Guvernul ”Gaură” taie pensiile de serviciu … cică și ale magistraților. Când majoritatea din 2016 (mă rog, tot aia e și azi, dar sub papucul Secu) încerca să adopte diverse modificări la Coduri, cu care magistrații nu au nicio treabă, doar trebuie să le aplice, era un urlet și un vaiet perpetuu.

Scria Veve editoriale pe FB, de Dănileț nu mai vorbesc, până și procurorii de la omoruri se tăvăleau de grija ”anticorupției”… evident, niște elucubrații … nutreț pentru proștii necesari pe străzi să îl aducă pe ”Guvernul meu” la putere.
Acum, când vrea ”guvernul lor” să le taie pensiile, ei se luptă pe ”CSM – ul meu”, strigând că ar fi cazul să câștige ”unul de la EI” … care ”ei”? … ai ”Guvernului meu” cumva?
Nici gând să critice pe ”stăpânii mei” că tot vehiculează tăieri peste tăieri … ei au treabă cu Secția …
Asta înseamnă că au bănăret să trăiască bine? Că singurul scop este să se protejeze pe persoană fizică pentru a conserva resursele acumulate?
Că altfel nu înțeleg: te tăvălești de off-ul ”penalilor”, urli să curgă cătușe ”fără număr”, dar când vine vorba despre drepturile tale taci ca porcul în păpușoi și continui lupta sterilă pentru a preda la cheie unora instituții ce vă garantează independența!?, se intreaba retoric Ingrid Mocanu pe pagina sa de socializare. (Irinel I.).

Articolul Te tăvălești de off-ul ”penalilor”, urli să curgă cătușe ”fără număr”, dar când vine vorba despre drepturile tale taci ca porcul în păpușoi apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Citeste in continuare

Exclusiv

OPINIE/Suntem slugile hoților ce controlează societatea!!!

Publicat

pe

De

Analiza efectelor ne ocupă majoritatea timpului în care am putea acumula experiență reală, cultură și civilizație și am putea îndrepta sau îndepărta erorile în care persistăm. Despicăm firul în patru după ce cauza și-a produs efectele și trecem cu vederea, mult prea ușor și tangent când e vorba de cauza care a generat efectul. Blamăm, înjurăm, cârtim, invidiem, condamnăm, criticăm, desființăm, pe oricine și orice ni se pare imoral și care reprezintă un efect al unei soluții imorale, dar ocolim cauza producerii efectului, respectiv ce a determinat soluția imorală, ca și cum efectul n-ar avea cauză. Și analiza efectelor nu-i doar o pierdere de timp, ci presupune un consum uriaș de resurse, care are ca rezultat, în majoritatea cazurilor și o manipulare pe măsură și o deturnare evidentă a întregului sistem de valori, privite, exclusiv, din zona efectelor.

Plângem și condamnăm proasta adminisitrare (risipire) a banului public, a averii publice (cedată, în cele mai multe cazuri, gratis, de cei puși s-o administreze, unor grupuri de interese) și faptul că cetățeanul este umilit, desconsiderat, furat și mințit de cei numiți să administreze eficient (managerieze) banul public și averea publică. Și ca un fatalism preacceptat, ne-am obișnuit cu postura de gloată inertă, incapabilă să schimbe ceva dintr-un mecanism defect care generează, ca și cum ar fi setat astfel, în cazul numirii managerilor publici, numai exemplare imorale. Le înjurăm, criticăm, desființă, dar nu facem nimic să schimbăm mecanismul care produce și promovează astfel de specimene, de tip fanariot, ce ne vând și aservesc corporațiilor și noului sistem de „valori” al sclaviei mondiale.
Din nefericire pentru cetățeanul onest, mecanismul de promovare a mangerului public, adică al ordonatorului de credite, este unul defect, păgubos și falimentar, care are la bază un sistem imoral de reguli, neoficial, dar care, perfecționat și adaptat prin toleranță,  funcționează perfect. Nimeni nu este promovat pe bază de valoare profesională, morală sau competență probată și nici ca urmare a unei selecții ce garantează eficiență și moralitate în administrarea banului public și a averii publice. Confundând, în cele mai multe cazuri, „instrumentul” (funcționarul) cu cel ce-l manevrează, toată artileria, în cazul eșecului, o îndreptăm spre efect, adică spre „instrumentul” prin care s-a desăvârșit „opera” de distrugere și nu spre cauză, adică spre „mâna” care a utilizat „instrumentul”. Managerul public (șef de instituție, autoritate, regie, intreprindere cu capital public, etc.) și forul politic de decizie, care l-a impus, par, pentru că sunt publice, efectul și cauza catastrofei. Și atunci, eronat, pe unii îi executăm și-i facem țapi ispășitori, surghiunindu-i în „piața publică”, supunându-i judecății mass-media, iar pe ceilalți (politicienii) îi acuzăm doar de imoralitate și de complicitate la ceea ce se întâmplă în fapt, fără a-i pune la plată. Adevărul însă e dicolo de cortină, adică de ceea ce se vede, politicul și managementul fiind, în fapt, efectele, adică instrumentele prin care „programatorii” reali își valorifică proiectele și își implementează mecanismele.
Pe principiul biblic, al perfecțiunii decalogului, scopul oricărei numiri se ascunde în spatele unor concepte teoretice, morale, ce privesc cetățeanul și binele public. Fiecare numire este acompaniată de promisiuni morale, de genul eliminării subiectivismului, risipei sau clientelismului de tip mafiot în administrarea banului public și a averii publice. Nimeni nu recunoaște public că numirile, în fapt, au la bază exact aceste obiective: furtul banului public și al averii publice și că orice manager este numit pentru a facilita furtul, nu pentru a-l stopa. Însă realitatea nu poate fi mușamalizată, pentru că se reflectă în „buzunarul” fiecărui cetățean și este mai mult decât evident (dovedit de experiență și exemplele concrete) că toate numirile în funcțiile publice au ca scop asigurarea cadrului jefuirii banului public și a averii publice.
Cel mai elocvent exemplu, de cum se manageriază banul public, în interesul unor grupări, este cel privind managementul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).  Născută demagog, cu scopul de a fi o structură modernă, eficientă, în ceea ce privește colectarea banului public, încă din start, Agenția a devenit, clar, instrumentul grupărilor de tip mafiot. Aparent, decizia înființării Agenției, a fost una politică, generată de conceptul progresist al puterii politice, de îmbunătățire a mecanismului de colectare a impozitelor și taxelor. În realitate însă, prin managerii numiți, Agenția a devenit un instrument controlat de grupările de tip mafia, care, prin  intermediul A.N.A.F., au creat un mecanism de protecție al operațiunilor de devalizare a bugetului public. Un mecanism, structurat, în special, pe următoarele componente: colectarea, directă, în numele statului, de la populație sau firme, prin înființarea și exploatarea unui sistem paralel, a obligațiilor bugetare; neplata obligațiilor bugetare, beneficiind de facilități nereale, scutiri subiective sau de toleranță fiscală;  însușirea banilor publici, colectați de A.N.A.F., prin metoda rambursărilor având la bază operațiuni nereale; însușirea banilor publici prin furtul acestora din alocările de la buget pentru investiții publice, apelând la operațiuni comerciale fictive, după care banii rezultați erau „spălați” și redistribuiți. Or, ca să funcționeze acest mecanism, al sustragerii banilor publici destinați să ajungă la buget sau aflați în buget, trebuia să fie asigurat controlul total al A.N.A.F., control care nu putea fi asigurat decât prin numirea politică a șefilor acestei instituții. Iar numirile s-au operat cu siguranță nu pe principii profesionale sau morale, ci pe principii de apartenență la structurile de tip mafia, de obediență și subordonare necondiționată acestor structuri.
De la înființare și până în prezent, numirile în fruntea A.N.A.F., chiar dacă formal au fost făcute politic, în fapt, au fost operate de crima organizată. Adică de mafia evaziunii fiscale, mafia alocațiilor bugetare pentru investiții sau mafia retrocedărilor, cei care, așa cum rezultă din ultimele cercetări, au susținut financiar campaniile electorale și, în cele mai multe cazuri, candidații politici, atât în alegerile locale cât și parlamentare. Cu mici excepții (ale celor care și-au construit deja notorietate și care se confundă cu grupările politice) nici un politician nu a fost și nu este fără stăpân, adică independent și nu acționează obiectiv dacă lovește în interesele stăpânului. Or, dacă majoritatea politicienilor au „stăpân”, nu e logic că administratorul public, respectiv Guvernul, este numit de „stăpân” prin intermediul politicianului „instrument” ? Și atunci, în aceeași logică, putea ajunge, în fruntea A.N.A.F., vreun manager fără „stăpân” ? Putea un Chițoiu, Pop, Blejnar sau Diaconu să ajungă șefii „caseriei” publice, prin „accident”, fără sprijinul greilor mafiei ce controlau și controlează economia ? Ca unul care a activat în sistemul fiscal  – și cunoaște forte bine multe dintre grupările care au susținut ascendența unor foști șefi a-i A.N.A.F., interesele pe care le-au protejat și efectele reale ale acestor numiri în devalizarea bugetului -, pot afirma, fără să greșesc, că mecanismul subordonării grupărilor de interese a administrației publice locale, a parlamentarilor, a numirii miniștrilor și, prin intermediul acestora, controlul total al administrției publice, nu permitea „accidente”, tocmai într-un astfel de sector vital pentru mafia fiscală.
Plecând de la acest incontestabil adevăr, al dependenței șefilor A.N.A.F. de „stăpâni”, cauza ineficienței A.N.A.F., a dezastrului reprezentat de ponderea evaziunii fiscale în raport cu PIB și veniturile fiscale oficiale colectate, care se află aproape în „echilibru” (50% fraudă fiscală, 50% venituri fiscale colectate) și lipsa de performanță a A.N.A.F., incapabilă să strice „echilibrul” dintre fraudă și gradul de colectare al veniturilor fiscale, este mai mult decât evidentă. Cum nici un șef al A.N.A.F. – chiar dacă aparent a fost numit politic, ceea ce-i conferă, formal, o oarecare independență decizională -, n-a fost fără „stăpân”, e logic că legătura de cauzalitate dintre stăpâni și șefii ANAF este explicația comportamentului șefilor ANAF vis-a-vis de „toleranța” excesivă față de frauda fiscală sau chiar participarea directă a acestora. Iar „stăpânii” reprezintă adevarata cauză a efectelor dezastruoasei administrări a fondurilor publice și averii publice în România. Pentru că, în orice circumstanțe am analiza, managerii public doar formal au fost angajații statului. În fapt, în majoritatea deciziilor majore, aceștia au „onorat” obligațiile către „stăpânii” care i-au numit, protejat și, în cazul în care nu s-au compromis iremediabil, i-au renumnit în funcții, pentru a le servi interesele.
Și dacă între Chițoiu, Pop, Blejnar sau Diaconu, există diferențe în ceea ce privește abordarea de către mass-media a mangementului realizat la cârma A.N.A.F., acestea nu se datorează, în nici un caz, obiectivității, adică raportându-se ponderea evaziunii fiscale și colectării veniturilor bugetare în PIB, ca urmare a managementului. Ci, raportându-se la principiul „borcanului cu miere”, departajarea este făcută de cât de vizibil au violat șefii A.N.A.F., personal, „borcanul cu miere”, direct sau indirect.
Dacă însă am vrea adevărul, „gol-goluț”, adică cel „edemic”, neinfluențat de subiectivul concept al „binelulu și răului” privit prin prisma interesului, logic și corect ar fi să săpăm la rădăcina cauzei ce-a generat efectele gen Chițoiu, Pop, Blejnar sau Diaconu, rădăcina fiind exprimată de cine sunt, de ce au decis și cât au profitat „stăpânii” care au impus, prin instrumentul politic, aceste numiri. Aprofundând „subiectul”, cu siguranță ni se va devoala o altă dimensiune, aparent imperceptibilă, a pupitrului și mediului real din care este condusă societatea românească. Adică am avea imaginea cauzei reale ce generează efectele ce încep să ne copleșească, pe care le plătim mult prea scump și pe care le disecăm, analizăm, înfierăm, sistematic, omițând cauza. Iar din acest decor, indiferent de doza de manipulare ce ne este impusă forțat, nu putem elimina personajul pricipal, „stăpânul”, indiferent  de „brandul” pe care-l poartă și care, în diferite faze ale ascensiunii nulităților profesionale din fruntea A.N.A.F., au contribuit la promovare și „școlarizare” a celor ce s-au dovedit a fi slugi perfecte pentru o mafie care a jefuit și continuă să jefuiască banul public și averea publică, „decontând” cu „instrumentele” utilizate: politicieni și demnitari. Crucificând, în piața publică, pe altarul ce ostoiește setea de sânge a mulțimii manipulate, doar „instrumentele” cu care este jefuit cetățeanul, fără a sancționa, în același mod, și „stăpânul” care a dat ordinul, nu facem decât să acceptăm fatalismul care ne condamnă să fim slugile hoților ce controlează societatea.

Citeste in continuare

Exclusiv

Incompetenta conducerii Politiei Locale Ploiesti taxata de instanta

Publicat

pe

De

De la intrarea României în UE în 2007, PIB-ul țării a crescut constant de la 123,7 miliarde de euro la 202 miliarde de euro în 2018, astfel încât România a reușit să depășească PIB-ul Portugaliei, atingând a 15-a poziție în Europa (după ce în 2017 a depășit Grecia), dar pe de altă parte, PIB-ul pe cap de locuitor este semnificativ mai mare în Portugalia decât în România și este încă sub nivelul din Grecia.

Ivan Lokere

În 2019, PIB-ul României va fi de peste 210 miliarde de euro, cu o creștere de 4%, cu mult peste estimarea ratei de creștere a PIB-ului din zona UE, care este de așteptat să înregistreze un avans de 1,2%. Avansul preconizat de 4% este unul important, având în vedere faptul că anul 2019 a fost marcat de turbulențe majore pe scena politică din România, în ultimele luni de căderea guvernului și de alegerile prezidențiale din noiembrie, in urma carora președintele a fost reconfirmat în funcție.
Cea mai mare pondere în PIB-ul României o are industria (peste 20%), dar aceasta depinde foarte mult de economia europeană și în special de cea a Germaniei, care este în declin.
„Pe termen mediu, politica fiscală trebuie să fie reechilibrată, de la
creșterea consumului la mobilizarea investițiilor, în special din fonduri europene, pentru a sprijini convergența durabilă cu UE și incluziunea socială. Reformele administrațiilor publice și ale companiilor de stat, care îmbunătățesc predictibilitatea reglementărilor, precum și politicile adecvate pentru soluționarea disparităților regionale sociale și spațiale ar trebui să fie pe agenda prioritară a guvernului ”, potrivit Băncii Mondiale.
Față de ideea larg răspândită potrivit căreia creșterea economică este în principal atribuită și bazată pe consum, Prahova a avut o dezvoltare puternică în ultimul deceniu.
Județul Prahova s-a clasat pe locul 4 în 2018 în ceea ce privește PIB-ul realizat, industria având o pondere semnificativă în acest sens.
PWP Bucharest North (PWP), cel mai mare parc privat de afaceri din sudestul Europei, cu sute de milioane de euro investiți și mii de joburi de calitate lângă Ploiești a fost dezvoltat de Alinso Group, si Ivan Lokere ca indrumator.
Ceea ce era odată o simplă zona aridă de la marginea Ploieștiului a devenit, în mai puțin de zece ani, un exemplu de bune practici în ceea ce privește dezvoltarea, grija față de mediul înconjurător și implicare socială. Ca să înțelegem corect dimensiunea investiției provenită cvasiexclusiv din capital străin sută la sută privat, se cuvine să amintim câteva din numele „grele” care au ales să devină parteneri ai Alinso Group, alegând să investească în PWP: Unilever, Lufkin Industries Inc (General Electric), Compania TORO, Federal Mogul, Timken, Grupul Internațional Beaulieu, Saipem (Grupul ENI), Schlumberger, Halliburton, British American Tobacco și Rockwool, lista completându-se până la cele 50 de societăți care ocupă, în prezent, parcul de afaceri.

default

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană și cu semnalele pozitive primite din această parte a Europei, grupul belgian a participat cu peste o sută de milioane de euro la amenajarea zonei care acoperă 300 de hectare de teren, cât este dimensiunea de azi a parcului. 50 de companii și-au pus deja bazele aici. Au fost atrase de facilitățile oferite de PWP, care includ servicii complete, de la pază, construcții care se adaptează după cerințele clientului, consultanță și asistență la relocare și utilități la standard industriale. Alte argumente care i-au convins pe investitorii străini să aducă în Prahova sute de milioane de euro a fost poziția strategică a regiunii care este un important nod de trafic ce asigură legătura cu orice zonă a Europei, atât pe șosea cât și pe linia ferată. Orice tip de transport cargo poate pleca pe linia ferată din terminalul intermodal feroviar dezvoltat de Alinso Group, cu legătură directă cu Marea Neagră.
Drept dovadă a potențialului, a facilităților și a stabilității economice a județului, precum și a deschiderii autorităților către o economie europeană modernă, marii investitori străini – companii multinaționale puternice din întreaga lume, au ales județul Prahova să își desfasoare afacerile în România: OMV Petrom; Lukoil, Lufkin Industries, Alinso Group; Procter & Gamble, Unilever, Coca Cola, Bergenbier MolsonCoors., Cameron, Michelin, Honeywell, Timken.

default

Activitățile de transport, depozitare și logistică au o pondere semnificativă în cifra de afaceri totală realizată de companiile prahovene care operează în sectorul serviciilor, urmată de servicii, in special servicii administrative și de consultanta. Noile parcuri industriale moderne, dezvoltate în jurul Ploieștiului: PIP, PWP Bucharest North, Dibo, care a fost primul dintre parcurile industriale dezvoltate private, deși la scară mai mică, au atras investiții străine importante. In special Alinso Group, dezvoltatorul PWP Bucharest North a atras numerosi investitori străini în Prahova.
Autoritățile recomandă eforturi reînnoite pentru îmbunătățirea participării la piața muncii și măsuri pentru reducerea șomajului ridicat în rândul tinerilor și al persoanelor cu un nivel scăzut de calificare, care vor contribui de asemenea la atenuarea constrângerilor de ofertă pe piata muncii și la îmbunătățirea creșterii durabile.
Datorită forței de muncă extrem de calificate, de la la sistemul de școlarizare, Universitatea de Petrol si Gaze, școli tehnologice care sunt partenere cu companii active în sectorul industrial (ex: Lukoil, Industial Montaj, Michelin, Cameron), până la vocația tradițional industrială a judetului Prahova, creșterea zonala este atribuită în principal activităților de producție înflorite recent, în special în comunele din jurul Ploieștiului- Brazi, Aricestii Rahtivani și Blejoi, de exemplu, in PWP Bucharest North au fost create între timp peste 3.000 de locuri de muncă.
Toate aceste comunități din jurul Ploieștiului au beneficiat de aceste investiții prin locurile de muncă create și impozitele locale plătite, în valoare totală de zeci de milioane de euro. Aceste taxe plătite către comunitățile locale au dus la dezvoltarea acestor zone, la modernizarea și creșterea bunăstării comunităților, a infrastructurii, precum și la creșterea numărului de locuitori.

default

Chiar dacă în ultimii ani investițiile în infrastructura din zona Ploiești au atins mai multe obiective, cum ar fi sensul giratoriu suspendat de la Păulești, podul peste calea ferată de la Gara de Vest spre șoseaua de centură a Ploieștiului și Comuna Strejnicu sau sensul giratoriu de la intrarea dinspre nordul orașului Ploiești, acestea nu s-au ridicat la nivelul investițiilor private realizate în ultima perioadă, infrastructura din zonă nefiind în prezent adaptată nevoilor curente.
Cu toate acestea, chiar și prin lipsa acestor investiții în infrastructură, din partea autorităților, nu au oprit investițiile în infrastructura parcurilor private industriale și atragerea de noi investiții (Rockwool, – în cadrul
PWP), investiții importante pentru zonă, precum și pentru România.
Deși lucrurile s-au îmbunătățit în ultimii ani, fapt ce se aplică la nivelul întregii țări, autoritatile au rămas în urma în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii (spitale, școli, infrastructură rutieră etc.) în comparație cu investițiile private realizate în acesta zonă.
Investitorii străini remarcă necesitatea dezvoltării antreprenoriatului intern. Un prim pas a fost făcut prin lansareai programului Start-Up Nation. Județul Prahova a fost în primele 5 județe participante la programul Start-Up Nation 2018-2019, cu o creștere de peste 300 % a participării față de anul precedent.
Adiacent finanțării prin intermediul Start Up Nation, atât antreprenorii români, cât și investitorii străini au nevoie de un cadru economic general solid, caracterizat prin dezvoltarea infrastructurii rutiere, mai puțina birocrație, dezvoltarea parteneriatului public privat, informațiile masive despre existența și modul de accesarea a fondurilor , care le vor permite să sprijine o strategie de afaceri pe termen lung. (Ec Adrian Radu).

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Exclusiv2 ore inainte

Te tăvălești de off-ul ”penalilor”, urli să curgă cătușe ”fără număr”, dar când vine vorba despre drepturile tale taci ca porcul în păpușoi

Mare agitație mare! Guvernul ”Gaură” taie pensiile de serviciu … cică și ale magistraților. Când majoritatea din 2016 (mă rog,...

ExclusivO zi inainte

OPINIE/Suntem slugile hoților ce controlează societatea!!!

Analiza efectelor ne ocupă majoritatea timpului în care am putea acumula experiență reală, cultură și civilizație și am putea îndrepta...

Exclusiv2 zile inainte

Incompetenta conducerii Politiei Locale Ploiesti taxata de instanta

De la intrarea României în UE în 2007, PIB-ul țării a crescut constant de la 123,7 miliarde de euro la...

Exclusiv3 zile inainte

Un articol tipic „Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta de a se afla adevarul ci de a manipula

Un articol tipic ” Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta...

Exclusiv5 zile inainte

Fostul şef al IPJ Prahova Viorel Dosaru si-a „cumparat de la bec” o banda dintr-o strada in Parcul Industrial Ploiesti/Fostii subalterni de la Politia Rutiera se fac ca au „orbul gainilor”

Un articol tipic ” Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta...

Exclusiv6 zile inainte

IPJ Prahova sta pe butoi de pulbere/De la culoarea „rosie” (grena) la portocaliu – galben, cu „sageata”

Un articol tipic ” Observ….”, lipsit de realitate, dar cu un continut rautacios, rau intentionat, mizerabil, si nu cu tinta...

Exclusiv7 zile inainte

Biroul şi Directoratul de Informaţii al Comunităţii de Informaţii al Consiliului Naţional de Securitate al SUA, alertate de mai multe ori în cazul ambasadorului SUA la UE, Gordon Sondland, şi mai mulţi oficiali români

Articolul care urmează nu este despre România stat de drept, acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România,...

ExclusivO săptămână inainte

Doamna ministru al educatiei este REALA?

Procedura asumării răspunderii prin Parlament se aplică în mod excepțional. Este prevăzută prin Constituție, pentru că părinții Legii Fundamentale au...

ExclusivO săptămână inainte

Jocul politic în jurul valorii de 4,8 lei pentru un Euro a imputinat rezervele valutare cu peste un miliard de Euro

(Preluare Inpolitics): Ziua de 1 decembrie a fost, anul acesta, una mai specială: pe lîngă aniversarea Marii Uniri, a fost...

ExclusivO săptămână inainte

1 decembrie 1918. Unirea nefructificată a românilor

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Vom sărbători, așadar, în curând, 30 de ani de la Lovitura de Stat și probabil morții Revoluției vor fi doar ”victime colaterale”

Reprezentanții Guvernului, lamentându-se pe marginea găurilor negre lăsate de PSD, noua administrație a tăiat în carne vie discret, dar temeinic,...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Dupa protocolul ilegal SRI-PG si Codurile penale declarate neconstitutionale din mandatul lui Predoiu, in septembrie 2009 a propus-o cu forta pe Kovesi pentru al doilea mandat incalcand avizul negativ al CSM

Deci, acest deficit este personal și reprezintă primul eșec al noului ministru al finanțelor: în numai trei zile și-a ratat...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Bine ati venit la 4,8 lei pentru un Euro! Spre 5 lei, in primul trimestru al lui 2020

(Preluare FLUX 24): “Am început să lucrez Consilier ministru” la Ministerul Educației, a anunțat în urmă cu două zile Daniela...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Situația Mării Negre e „albastră“

În mai multe rânduri până acum, Parlamentul European a avertizat țările riverane Mării Negre, printre care și România, în legătură...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Nu cumva am emigrat din Romania in Romania?/”CANADIAN AND ROMANIAN CORRUPTION HELP THE RUSSIANS”

Numele meu este Gheorghe Barbu (nascut in comuna Cornu Judetul Prahova, cea cu « girofar ») si in anul 2004...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Magia votului, păpușile, papusarii si jocuri de culise

Cind eram copil, am fost cu tata la teatrul de papusi. La pauza, intr-un moment de neatenție al „celor mari”,...

Știrile Săptămânii