Klaus Iohannis, temă pentru oamenii lu Dragnea! Ce mesaj le-a transmis președintele | GalatiAzi

„Excelenţe,

Doamnelor şi domnilor,

Dragi români,

Trăim împreună privilegiul de a fi cei cărora istoria ne-a dat şansa să celebrăm Centenarul Marii Uniri, momentul fondator al existenţei noastre naţionale. Este o extraordinară bucurie, pe care sunt convins că o împărtăşim noi, toţi românii, care în această zi simţim, cu şi mai multă emoţie, dragostea de ţară care ne leagă.

Vă mulţumesc tuturor celor care faceţi ca România să existe şi să vibreze în faţa întregii lumi!

Înainte de toate, cred că este important să-i amintim pe cei care au făcut posibilă România anului 2018.

Este vorba despre românii care au murit pe fronturile de luptă, în teatrele de operaţii din întreaga lume pentru apărarea intereselor României, în închisorile comuniste sau în zilele sângeroase ale lui Decembrie 1989.

Indiferent ce se spune şi se va spune despre România, istoria lumii va consemna că poporul nostru a avut numeroase idealuri şi că, în parcursul său din ultimii 100 de ani, au existat generaţii care s-au sacrificat pentru libertatea şi demnitatea românilor.

Cei care au făcut posibil evenimentul istoric major din veacul trecut ne-au lăsat un bogat patrimoniu de idealuri, valori şi viziune. Dintre toate, cea mai frumoasă moştenire spirituală pe care mi-aş dori să o redescoperim în aceste zile este că Marea Unire a fost, în fapt, o mare şi profundă unire a tuturor românilor în jurul unei năzuinţe comune, pentru a cărei înfăptuire nici un sacrificiu nu a fost prea mare.

Momentul de la 1 Decembrie 1918 nu ar fi fost posibil fără jertfa soldaţilor pe câmpurile de luptă, fără înţelepciunea elitelor politice preocupate să transforme în realitate idealul naţional al românilor din provinciile istorice sau fără contribuţiile Familiei Regale ori ale minorităţilor naţionale. Cu toţii ne-au lăsat exemple de curaj, hotărâre şi implicare demne de urmat.

În 1918, România s-a bazat şi pe susţinerea puternică a partenerilor tradiţionali, aceiaşi care ne sunt alături şi astăzi.

Principiile wilsoniene au avut un rol fundamental în realizarea şi recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, iar sprijinul oferit de Misiunea Militară Franceză a fost determinant în obţinerea victoriilor Armatei Române.

Istoria, aşadar, vorbeşte de la sine. Marile izbânzi ale naţiunii sunt posibile dacă suntem uniţi, nu dezbinaţi, dacă avem aspiraţii înalte, nu ţinte personale meschine, dacă ţinem aproape naţiunile prietene democratice şi civilizate, iar nu dacă ne izolăm de ele.

Doamnelor şi domnilor,

Centenarul României nu se rezumă doar la rememorarea trecutului, ci este şi despre prezent, şi despre viitor.

Buna funcţionare a statului şi stabilirea obiectivelor naţionale pe termen lung sunt indisolubil legate de buna înţelegere şi asumarea corectă a lecţiilor trecutului. Calea către Marea Unire a fost anevoioasă şi plină de provocări, dar înaintaşii noştri au reuşit pentru că i-a animat un lucru esenţial: apartenenţa la acelaşi set de valori şi de principii.

Între valorile care au stat la baza înfăptuirii Unirii şi cele în care credem cu tărie astăzi există o continuitate de necontestat.

În acest sens, 1 Decembrie devine nu doar o sărbătoare naţională, ci şi una europeană. Solidaritatea, respectul faţă de lege, faţă de drepturile şi libertăţile cetăţeneşti dau consistenţă proiectului european şi au fost pe deplin însuşite de poporul român.

Sunt valorile pentru care ţara noastră s-a alăturat Uniunii Europene, din dorinţa de a ne consolida democraţia, recâştigată cu mari sacrificii în Decembrie 1989, într-un spaţiu al păcii, prosperităţii şi libertăţii. Este arcul care leagă peste timp România contemporană de viziunea figurilor politice care au făcut posibil acum un secol idealul naţional al Marii Uniri.

În pofida unor circumstanţe dramatice, care au marcat parcursul naţiunii noastre de-a lungul ultimului veac, am reuşit să transpunem în realitate o mare parte dintre obiectivele predecesorilor noştri.

România nu ar fi putut trece peste încercările ultimului secol, dacă nu ar fi fost un stat unitar. Românii nu ar fi putut depăşi tragediile şi greutăţile trecutului recent dacă înfăptuirea Marii Uniri nu ar fi dat sufletelor noastre încrederea în viitor.

Din aceşti 100 de ani pe care îi aniversăm, doar în jumătate dintre ei naţiunea noastră a putut să-şi exprime liber capacitatea sa creatoare, să meargă pe calea deschisă la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918. Dar nu a fost zi şi nu a fost ceas în care cei care au primit darul Marii Uniri să înceteze a iubi România.

România a continuat permanent să fie iubită, în cuprinsul hotarelor ei şi în afara lor.

România a fost iubită la Mărăşeşti, pe câmpurile însângerate ale celui de-al doilea Război Mondial, în provinciile pe care istoria tulburată a secolului trecut le-a lăsat în afara trupului ţării, precum şi la Sighet, la Piteşti, la Aiud, ca şi pe baricadele Revoluţiei din decembrie 1989.