Connect with us

Exclusiv

Infracțiuni contra umanității săvârșite de funcționarii statului român în era comunistă și ignorate de justiție

Publicat

pe

In perioada 15-16 mai 2020 a avut loca la Bucuresti Conferinta Internationala de Drept, Studii Europene si Relatii Internationale cu tema “ Dreptul romanesc la 30 de ani de la prabusirea comunismului”.

In afara unui embargou total al presei “libere” din Romania asupra acestui eveniment de marca care condamna comunismul, securitatea si Justitia din Romania pana in acest moment – nu am descoperit decat o carte in limba engleza ce trateaza pe larg acest subiect:

“Romanian law, 30 years after the collapse of communism”.

In aceasta carte ne-a atras atentia lucrarea “Infractiuni contra umanitatii savarsite de functionarii statului roman in era comunista si ignorate de justitie”, lucrare complexa conceputa de unul dintre cei mai profesionisti procurori din Romania, magistrat Vasile Doana.

Lucrarea confirma dezvaluirile ziarului Incisiv de Prahova cu privire la dosarele “Revolutiei”, “Mineriadei”, dosarul “Sibiu”, etc, tratate pe larg si profesional de catre redactia noastra.

Va redam aceasta lucrare de exceptie, TRADUSA pentru cititorii nostri. (Ec Adrian Radu).

Abstract

Până în prezent, justiția română nu a declanșat cercetări pentru tragerea la răspundere a persoanelor vinovate pentru comiterea, în perioada comunistă, a crimelor contra umanității, putându-se astfel afirma că ea încă aplică în acest domeniu un principiu al lui I.V.Stalin, respectiv: ”Moartea unui om este o tragedie dar moartea unui milion de oameni este o simplă statistică”.

Cuvinte cheie: infracțiuni contra umanității, strămutați, deportați, frontieriștii, represiunea țărănimii.

La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal care, în Titlul XII, incriminează “Infracțiunile de genocid, contra umanității și de război”, cu precizarea că în capitolul I din acest titlu, la art. 438-439, sunt prevăzute infracțiunile de genocid și contra umanității, ambele fapte având un caracter imprescriptibil; cele două infracțiuni au fost pentru prima dată prevăzute în Statutul Tribunalului Penal Internațional de la Nurnberg și ulterior legiferate ca atare prin convenții internaționale la care România a aderat [1], introducându-și astfel cele două infracțiuni în legislația penală națională.

Infracțiunea de genocid a fost incriminată în legislația penală românească, din anul 1960 și până în prezent [2] sub aceeași titulatură, pe când infracțiunile contra umanității [2] au fost consacrate sub această titulatură numai de la data de 01.02.2014, cu precizarea că acestea au existat și anterior în legislația penală românească dar sub altă titulatură, respectiv aceea de “tratamente neomenoase”, prevăzută de art.358 din Vechiul Codul Penal, 1968, conținutul constitutiv al celor două fapte fiind însă același.

Pentru acest motiv, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronuntat, de dată recentă, în sensul condamnării definitive în dosarele foștilor comandanți de penitenciare, denumite generic “dosarele torționarilor”,  inc. Vișinescu Alexandru [3] și Ficior Ion [4], ambii fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității, în condițiile în care faptele reținute în sarcina acestora au fost săvârșite în perioada 1959-1963. Instanța Supremă a constatat existența continuității incriminării pentru acest tip de fapte, de la data săvârșirii acestora și până în prezent, însă a făcut aplicațiunea art.5 C.pr.pen, care consacra principiul “mitior lex”, aplicându-le astfel inculpaților legea mai favorabilă, identificată de instanța supremă ca fiind Codul Penal din 1968.

Din textul infracțiunii de genocid rezultă intenția legiuitorului de a proteja, atât pe timp de pace dar și pe timp de război, întregi segmente de populație împotriva uciderii, vătămării fizice și psihice, împiedicarea nașterilor, supunerea la condiții de existență care sunt de natură să ducă la distrugerea fizică a unor grupuri entice, religioase, rasiale sau naționale.

În cazul infracțiunii contra umanității legiuitorul protejează populația civilă în situația exercitării unui atac generalizat și sistematic îndreptat asupra ei, în cadrul căruia se săvârșesc o serie de fapte, cum ar fi: uciderea;  deportarea sau transferarea forțată a unor persoane aflate în mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;  întemnițarea sau altă formă de privare de libertate cu încălcarea regulilor generale ale dreptului internațional.

În actuala reglementare, textele celor doua crime internaționale au fost preluate în legislația penală românească din prevederile Statutului Curții Penale Internaționale.

Eforturile făcute din anul 1990 până în prezent de către organele judiciare românesti în vederea instrumentării de cauze penale privind săvârsirea unor astfel de infracțiuni imprescriptibile, au un caracter sporadic, fiind localizate în timp (cu excepția dosarelor cuplului Ceaușescu, al lui Nicu Ceaușescu și al dosarului în care au fost condamnați foștii membrii ai Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist Român, toate aceste dosare fiind instrumentate la începutul anilor 1990), numai după apariția Noului Cod Penal.

Acest caracter sporadic este dat de faptul că, până în prezent, au fost astfel instrumentate și trimise în judecată, dupa 01.02.2014, doar șase cauze penale având drept obiect infracțiuni contra umanității , respectiv: cauzele privind pe foștii comandanți de penitenciare Vișinescu Alexandru, Ficior Ion, Petrescu Marian; dosarele denumite generic ”Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990” și ”Dosarul Revoluției” precum și dosarul penal întocmit ofițerilor de securitate care l-au anchetat pe dizidentul Gheorghe Ursu, ucis în arest.

În realitate organele judiciare aveau obligația legală ca, pe lângă aceste șase cauze, să efectueze cercetări privind toate faptele penale denumite generic ”Crimele Comunismului” , în condițiile în care acestea au un caracter imprescriptibil iar numărul estimat al victimelor se situează la două milioane de persoane [5].

În antiteză cu această stare aproape generală de ”non combat” a justiției române, justitia poloneză a instrumentat c-ca 22.000 de cauze penale ce au avut drept obiect crima de genocid dar și împotriva umanității, generic denumite și în Polonia tot ”crimele comunismului” [6] .

Revenid la eforturile depuse în plan politic în România cu privire la recunoașterea oficială a existenței crimelor din perioada comunistă, în anul 2006 Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii din Romania , a elaborat un Raport Final care a fost prezentat, în același an, în plenul reunit al Parlamentului, de Președintele României.

Conform documentelor ce stau la baza întocmirii acestui raport rezultă fără nici un dubiu că în perioada dictaturii comuniste din România întregi segmente ale populației  au fost supuse unui regim de teroare și chiar exterminare de către forțele de represiune ale statului totalitar, represiunea în cauză având la bază în principal criterii politice de tip stalinist, victimele fiind considerate ”dușmani ai poporului”.

La finalul raportului, Președintele României a cerut formal organelor judiciare efectuarea de cercetări privind săvârșirea de infracțiuni contra umanității cu privire la toate aceste victime ucise, vătămate fizic și psihic, deportate, strămutate forțat, internate forțat în instituții psihiatrice fără să sufere de vreo boală psihică, arestate și condamnate fără să încalce legile penale ale statului, arestate și supuse pe timp de cinci ani la muncă fizică forțată, detenția lor fiind în lipsa unui mandat legal emis de un procuror sau judecător, așa cum era prevăzut în Constituție.

În partea introductivă a acestui raport se face o scurtă descriere enumerativă a faptelor ce pot intra în categoria”crimelor regimului comunist“, ca infracțiuni imprescriptibile ce se impun a fi cercetate de organele judiciare românești, după cum urmează: ” Culpabilitatea istorică şi morală a Partidului Comunist Român şi a Securităţii ni se par astăzi pe deplin dovedite. Când vorbim de sute de mii de victime (arestaţi, închişi,deportaţi, ucişi), nu încape îndoială că regimul a comis crime împotriva umanităţii…A transformat România într-o imensă colonie penitenciară, populată de delatori, colaboratori şi ofiţeri securişti…A prigonit minorităţile naţionale, pretinzând că le apară drepturile. A declarat demenţi pe cei care îndrăzneau să se îndoiască de binefacerile socialismului. A folosit psihiatria ca pe o armă politică. A persecutat fără cruţare pe cei care au îndrăznit să ceară sindicate libere. A utilizat cele mai perverse diversiuni posibile pentru a-şi compromite adversarii. A atacat exilul anticomunist şi a încercat să contracareze pe toate căile posturile de radio libere din Occident şi în primul rând secţia română a postului de radio „Europa Liberă”. Şi toate aceste au fost înfăptuite în numele „zorilor care cântă” [7].

În urma cercetării efectuate cu privire la această temă am constatat că în categoria generică a victimelor comunismului intră de fapt mai multe categorii de asemenea victime, cum ar fi: deținuții politici, strămutații forțat; dizidenții internați ilegal la psihiatrie; țărănimea, ca urmare a colectivizării forțate; clerul; cei torturați in aresturi sau în locuri de detenție; persoane ucise în încercarea de a trece granițele; copii instituționalizați; participanții la revoltele studentești și muncitorești; femeile bănuite ca și-au provocat avort ilegal, ș.a.

Categoria cea mai numeroasă de victime este cea a deportaților.

Din documentele aflate în arhiva Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) , cu privire la procedurile urmate de organele de represiune în vederea selectării opozanților sistemului în vederea strămutării și supunerii regimului de exterminare prin muncă forțată, rezultă, de exemplu, că persoanele din conducerea Canalului Dunăre Marea-Neagră cereau un număr oarecare de muncitori care să lucreze la construirea acestuia; Ministerul de Interne încredinţa această sarcină Direcţiei de Anchete care, la rândul ei, transmitea ordinul Regiunilor de Securitate, acestea din urmă făceau liste cu ”reacţionarii”, ”paraziţii”,”duşmanii poporului” care urmau să fie arestaţi, deportați și obligați astfel, pe timp de cinci ani, la muncă forțată

Analizând informațiile și documentele devenite publice din arhivele respective se constată că pentru punerea în practică a unei astfel de politici de exterminare prin strămutare și supunere la muncă forțată, pe criterii  politice și nu numai, a unor întregi segmente de populație civilă, organele statului totalitar comunist au emis o serie de acte normative de rang inferior legii (decrete, ordine,s.a.m.d.), toate cu caracter secret, toate neconstituționale și contravenind tuturor convențiilor internaționale din domeniu, la care Romania era sau urma să devină parte, prin care cetățenii români puteau fi reținuți, arestați, deportați și supuși la muncă forțată prin simpla decizie a organelor de securitate, fără ca cetățenii respectivi să fi încălcat legile țării, fără ca aceștia să fi săvârșit fapte penale și fără ca împotriva lor să fie instrumentat vreun dosar penal de un procuror sau judecător.

Astfel, la începutul anului 1950, Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste România a adoptat un decret secret [8] pentru înființarea unităților de muncă, deschizând astfel drumul unor abuzuri greu de imaginat în zilele noastre. În decretul respectiv se preciza că vor fi trimiși în unitățile de muncă:

 -”acei care prin faptele sau manifestarile lor, direct sau indirect, primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul de democrație populară, îngreunează sau încearcă să îngreuneze construirea socialismului în R.P.Română, precum și acei care, în același mod, defaimează puterea de stat sau organele sale, dacă aceste fapte nu constituiesc sau nu pot constitui, prin analogie, infracțiuni. 

În aplicarea decretului respectiv s-a emis de către Direcțiunea Generală a Securității Poporului din cadrul Ministerului Afacerilor Interne un ordin secret care stabilea în concret categoriile de cetățeni ce vor intra în obiectivele securității cu propuneri  de trimitere în unitățile de muncă, după cum urmează [9]:

-” toți cei care lansează sau răspândesc svonuri alarmiste, tendențioase, dușmănoase; ascultă și difuzează propagandă deșănțată a posturilor de radio imperialiste”;

 -” toți cei care aduc injurii Partidului Muncitoresc Român, conducătorilor săi și țărilor de democrație populară”;

– ”toți acei cetățeni români care întrețin legături de prietenie cu legațiile străine, care frecventează sau au frecventat bibliotecile, concertele și în general manifestările propagandistice ale legațiilor imperialiste precum și toți cei care sunt în relații cu familiile funcționarilor ambasadelor imperialiste”;

-” instigatorii la nesupunere sau neexecutare … în special cu privire la: colectivizări, colectări, planuri de cultură…”;

 -”acei ce prin corespondența internă sau internațională iau atitudine dușmănoasă, transmit știri tendențiose, alarmiste, dușmănoase, reacționare, instigă.,” .

În același ordin se făcea precizarea că :”În unitățile de muncă se trimit acele elemente  care comit anumite acte dușmănoase, iar activitatea lor nu se încadrează în textele de lege”.

Caracterul aberant al acestor prevederi a condus, de exemplu, la arestarea unui număr de trei sute de studenți mediciniști din București care, în sesiunea de examene, neavând la dispoziție manuale , au frecventat Biblioteca Franceză care deținea aceste manuale, pregătindu-se astfel pentru examen. Doar pentru acest motiv studenții au fost arestați de securitate și încarcerați la Penitenciarul Jilava [10].

În anul 1952, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române a adoptat o hotărîre cu caracter secret pentru înființarea coloniilor de muncă, a domiciliului obligatoriu și a batalioanelor de muncă [11], desăvârșind astfel infernalul mecanism de tip stalinist de exterminare a tuturor celor care se opuneau, sau s-ar fi putut opune, regimului comunist.

Prin acest act normativ se mențineau toate categoriile de persoane stabilite prin Ordinul 100/1950, care erau strămutate forțat și supuse la muncă obligatorie în “unitățile de muncă”, transformate acum în “colonii de munca” , la acestea adaugându-se și alte noi categorii, cum ar fi:

 -cadrele active ale partidelor burghezo-moșieresti;

– rudele trădătorilor de patrie și spioni, care au fugit peste granițe din 1945 (tată și copii majori, bărbați);

-rudele elementelor dușmănoase regimului, care au fugit peste granițe înainte de 1944 (ale membrilor de bază ai fostelor partide burghezo-moșierești…tată și copii majori, bărbați);

 În acest nou act normativ se mai stabilea că internarea în coloniile de muncă se va face de o Comisie Specială din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care va lua hotărâri pe baza propunerilor Direcției Generale a Securității Statului.

În continuare acest act normativ reglementeză instituția “domiciliului obligatoriu și locului de muncă obligatoriu”, stabilind și categoriile de persoane care urmau să fie supuse unor astfel de măsuri, din care exemplificăm:

  – ”foști moșieri, foști bancheri, foști mari negustori care au făcut comerț cu ridicata sau cu amănuntul, care au fost expropriați sau ale căror bunuri au fost naționalizate pe baza legilor în vigoare, foști fabricanți ale căror intreprinderi au fost naționalizate”.

 În același act normativ se stabileau și organele competente a dispune stabilirea domiciliului și a locului de muncă obligatoriu, acestea fiind: ”o comisie regională formată din secretarul de partid, șeful regiunii securității statului și șeful regiunii de miliție; propunerile acestei comisii regionale urmau a fi trimise spre validare Comisiei Centrale din cadrul M.A.I.”.

Hotărârea respectivă reglementa și măsura instituirii batalioanelor de muncă unde urmau să fie trimise  următoarele categorii de persoane:

 -“misiții, micii speculanți, meseriașii fără autorizație și neîncadrați în câmpul muncii, cei care trăiesc din vânzarea obiectelor personale acumulate și care nu se încadrează în câmpul muncii,etc”.

 Cu privire la modul de selectare a persoanelor ce urmau să fie supuse unor astfel de măsuri, documentul în cauză stabilește că sunt competente aceleași comisii regionale  care, la rândul lor, vor trimite propunerile lor unei a doua comisii compuse din: reprezentantul Sfatului popular regional, reprezentantului regiunii de securitate și reprezentantului regiunii de miliție.

Prin alte acte normative, tot de rang inferior (instrucțiuni), s-a constatat deținerea în închisori sau în coloniile de muncă forțată a unui mare număr de persoane cărora le expirase condamnarea penală sau măsura așa zisei detenții administrative și care nu fuseseră puse în libertate conform legii.

Astfel,  prin instrucțiuni cu caracter strict secret, Consiliul de Ministri al Repubilcii Populare Române a dispus formarea unei Comisii Centrale formată din Ministrul Securității Statului, Ministrul Afacerilor Interne, Ministrul Justiției dar și din Procurorul General al R.P.R., care să coordoneze activitatea celorlalte comisii regionale înființate în baza acelorași instrucțiuni, toate aceste comisii având sarcina să dispună punerea în libertate, de îndată, a deținutilor din închisori și din coloniile de muncă care își ispășiseră pedeapsa, urmând însă să nu fie eliberate o serie de categorii de persoane care, deși aveau perioada de detenție penală sau administrativă expirată, făceau parte din categoria dușmanilor poporului, respectiv [12] :

-“deținuții care au ispașit pedepsele însă au deținut funcția de prefect, primar în municipii sau comune urbane, foști funcționari superiori…”;

-“…deasemeni acei care au deținut funcții în conducerea partidelor istorice, până la comitetul județean inclusiv”;

 -“deținuții care au făcut parte din aparatul siguranței burgheze și alte organe de informații și contra informații”;  

 -”acei deținuții care au fost demnitari ai regimului burghez (miniștri, subsecretari de stat, secretari generali sau cu funcții similare) precum și senatorii și deputații,,” .

În cadrul acelorași instrucțiuni se mai face referire și la o categorie de deținuți din  închisori pentru care nu a existat niciodată vreo hotărâre de condamnare, fiind astfel încarcerate total nelegal, cerându-se ca și aceștia să fie puși în libertate.

 

Cazurile Vișinescu Alexandru și Ficior Ion, singurele soluționate definitiv de justiția română. Legalitatea incriminării.

 

Conform precizărilor anterioare, după apariția Noului Cod Penal (februarie,2014) care incrimina pentru prima dată ca atare infracțiunile contra umanității, organele judiciare românești au instrumentat și trimis în judecată doar șase cauze ce au avut ca obiect această crimă internațională. Din acestea, până la momentul de față, instantele naționale au pronunțat hotărâri definitive doar în două cauze, respectiv în cauzele foștilor comandanți de penitenciare Vișinescu Alexandru [13] și Ficior Ion [14], condamnându-i pe cei doi la pedepse cu închisoarea.

Având în vedere că cei doi inculpați săvârșiseră faptele în perioada 1956 -1963, când în vigoare se afla Codul penal din 1936, care nu incrimina ca atare infracțiunile contra umanității, este interesant de analizat modul în care instanțele au rezolvat problema legalității incriminării de așa manieră încât să nu încalce cele două principii de bază ale dreptului penal, respectiv „nullum crimen sine lege” și „nullum poena sine lege”.

Este lesne de înțeles că raționamentul identificat de cele două instanțe pentru a putea respecta aceste principii în cele două cazuri este aplicabil tuturor cauzelor ce ar avea drept obiect fapte penale din cele denumite generic „crimele comunismului”.

Din analiza comparativă asupra sentințelor și deciziilor pronunțate în cele două cauze am mai constatat  faptul că raționamentul și argumentația adoptate de instanțe cu privire la legalitatea incriminării în cele două cazuri sunt identice.

Din studierea actelor întocmite la urmărirea penală s-a mai constatat că în ambele cauze parchetul, la trimiterea celor două cauze în judecată, a încadrat juridic faptele celor doi ca infracțiuni contra umanității, conform art. 439 din Noul Cod Penal.

În ambele cazuri însă instanțele au schimbat mai întâi încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea de tratamente neomenoase, incriminată în art. 358 din Vechiul Cod Penal, constatând astfel că de la săvârșirea faptelor și până la condamnarea inculpaților a intervenit o succesiune de legi în timp iar legea cea mai favorabilă inculpaților a fost identificată ca fiind tocmai legea penală din 1968, dându-se satisfacție principiului „mitior lex”.

Astfel, în cadrul raționamentului lor, instanțele apreciază că inculpații au săvârșit fapta în formă continuată, deci prin mai multe acte materiale repetate și că pentru actele materiale care au debutat în anul 1956, în cazul inculpatului Vișinescu (odată cu preluarea funcţiei de comandant al Penitenciarului Râmnicu-Sărat  către inculpat), consumate până la data de 17 iunie 1960 (când au intrat în vigoare dispoziţiile Decretului nr.212/1960, ce vor fi menţionate ulterior), incriminarea lor era prevăzută în art.245, art.248, art.471 şi art.4641 alin.1 şi alin.2 rap. la art.463 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), acestea realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor de abuz în serviciu, purtare abuzivă, vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi, respectiv, omor.

Astfel, potrivit art.245 din Titlul III „Crime şi delicte contra administraţiei publice” al Cărţii a II-a din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), constituie infracţiunea (delict) de abuz în serviciu, pedepsită cu închisoare corecţională de la 2 ani la 10 ani sau amendă, fapta funcţionarului care, prin depăşirea sau folosirea abuzivă a atribuţiilor sale ori prin violarea sau nerespectarea obligaţiilor impuse prin dispoziţii legale, între altele, produce o pagubă intereselor legale ale cetăţenilor.

Conform art.248 din acelaşi titlu al Codului penal 1936 (republicat în anul 1948), constituie infracţiunea (delict) de purtare abuzivă, pedepsită cu închisoare corecţională de la o lună la 3 luni, fapta funcţionarului public care, în exerciţiul funcţiunii sale, întrebuinţează violenţă faţă de o persoană, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Potrivit art.471 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), constituie infracţiunea (delict) de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, pedepsită cu închisoare corecţională de la 2 luni la 1 an, fapta aceluia care vatămă, în orice mod, integritatea corporală ori sănătatea unei persoane.

Prin art.4641 alin.1 şi alin.2 rap. la art.463 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948 şi modificat prin Decretul nr.469/1957), este incriminată, drept infracţiune (crimă) de omor, fapta de a ucide, săvârşită asupra unei persoane prin cruzimi sau torturi ori asupra a două sau mai multe persoane, fie deodată, fie prin acţiuni diferite, pedeapsa prevăzută de această normă de incriminare fiind moartea.

Epuizarea faptelor inc.Vișinecu, încorporând acte materiale similare, s-a produs în acest caz la data de 13 aprilie 1963 (odată cu transferarea din Penitenciarul Râmnicu-Sărat a ultimului lot de deţinuţi politici).

Acest moment a survenit după modificările şi completările aduse Codului penal 1936 prin Decretul nr.212/1960.

Astfel, în Codul penal 1936, Cartea a II-a, a fost introdus un nou titlu, Titlul nr.I bis, referitor la infracţiunile contra păcii şi omenirii (art.2311 – art.2315), între care şi aceea de tratamente neomenoase (art.2314).

Potrivit art.2314 alin.1 din Codul penal 1936 (modificat şi completat prin Decretul nr.212/1960), supunerea la tratamente neomenoase a oricărei persoane căzute sub puterea adversarului se pedepseşte cu muncă silnică de 5 la 20 de ani, iar, în alin.3, este prevăzută o variantă agravată a infracţiunii, constând în uciderea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuţi în alin.1, pentru care pedeapsa este moartea.

Actele materiale anterioare datei de 17 iunie 1960 şi cele similare săvârşite începând cu acea dată, întemeiate pe o rezoluţie infracţională unică şi îndreptate împotriva aceleiaşi colectivităţi a deţinuţilor politici, aflaţi sub puterea inculpaților în postura de „duşmani” (adversari), constituie o unitate legală de infracţiune, în formă continuată, conform art.107 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), realizând astfel conţinutul constitutiv al unei singure infracţiuni, prevăzută, la momentul epuizării, de art.2314 alin.1 şi alin.3 din acelaşi cod, care stabileşte, pentru aceasta, pedeapsa cu moartea, aceeaşi cu cea prevăzută, în reglementarea sub imperiul căreia au fost comise primele acte materiale, pentru infracţiunea de omor (în variantele agravate căreia i se circumscriu acele acte care au avut drept urmare moartea a trei deţinuţi politici).

Constatarea instanțelor cu privire la existenţa acestui raport de adversitate, ca situaţie premisă a infracţiunii de tratamente neomenoase, este în acord cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr.2579/2009 (pronunţată de Secţia Penală în Dosarul nr.61/81/2008), referindu-se la aceeaşi infracţiune, a reţinut, cu privire la perioada istorico-politică în care au fost săvârşite şi faptele ce fac obiectul judecăţii în cele două cauze, existenţa unei situaţii de conflict între agenţii statului ce funcţionau în locuri de deţinere, cărora autorităţile statale comuniste le-au permis sau le-au tolerat să acţioneze ca adevăraţi torţionari, pe de o parte şi victimele, private de libertate, ale acţiunilor acestora de suprimare fizică şi psihică, pe de altă parte.

Faptele care au avut drept rezultat moartea mai multor deţinuţi politici (în ambele cazuri) au fost considerate de instanțe mai mult decât simple acte de ucidere, constituind acte de exterminare a acestora, întrucât, astfel cum s-a evidențiat în considerentele celor două hotărâri judecătorești, ele fiind în realitate consecinţa unor acţiuni sau inacţiuni făţişe ale inculpaților care îndeplineau la acea vreme funcțiile de comandanți, ei urmărind, cu asiduitate, producerea acelui rezultat, pentru obţinerea căruia au fost utilizate mijloace variate, cauzatoare de suferinţe de durată, intense şi chinuitoare, de cele mai multe ori conjugate (de la înfometare cruntă şi lipsire deliberată de asistenţă medicală până la bătăi aplicate cu participarea sa nemijlocită sau tolerate de el cu totală indiferenţă).

De asemenea, crimele împotriva umanităţii, independent de săvârşirea lor pe timp de război sau de pace, erau deja definite şi incriminate, la data săvârşirii tuturor actelor materiale reţinute în sarcina celor doi inculpați (care puteau astfel să prevadă angajarea răspunderii lor pentru infracţiuni de această natură), prin Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nurnberg, adoptat la data de 08 august 1945 (art.6 lit.c)

În considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, cele două instanțe au conchis, că faptele (acţiuni şi inacţiuni) reţinute în sarcina inculpaților erau prevăzute de legea penală în vigoare la momentul săvârşirii lor, realizând, în raport cu data epuizării, conţinutul constitutiv al infracţiunii de tratamente neomenoase, în formă continuată, prevăzută de art.2314 alin.1 şi alin.3 corob. cu art.107 din Codul penal 1936 (modificat şi completat prin Decretul nr.212/1960), ce atrage răspunderea penală a acestora, pe care ei înșişi o puteau anticipa, cu un minim de reflecţie, întrucât dispoziţiile legii respective erau previzibile şi accesibile.

Infracţiunea de tratamente neomenoase a fost preluată „ ad literam”, tot ca infracţiune contra păcii şi omenirii, în Titlul XI al Părţii Speciale din Codul penal 1968, intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 1969.

Conform art.358 alin.1 din Codul penal 1968, supunerea la tratamente neomenoase a oricărei persoane căzute sub puterea adversarului se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani, iar, în alin.3, este prevăzută o variantă agravată a infracţiunii, constând în torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevăzuţi în alin.1, pedepsită cu moartea ori cu închisoarea de la 15 ani la 20 de ani.

În continuarea acestui raționament cele două instanțe au analizat comparativ conținutul constitutiv al tuturor infracțiunilor din legile anterioare ce pedepseau faptele inculpaților cu elementele constitutive ale infracțiunilor contra umanității, incriminată prin intrarea în vigoare a Noului Cod Penal la data de 1 februarie 2014, constatând că acestea sunt suficient de asemănătoare pentru a se putea considera că aceste fapte au fost absorbite unele în altele, în ordinea succesiunii lor, cu precizarea că ultima operațiune de acest gen s-a petrecut prin intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a noii legi penale, moment în care infracțiunile contra umanității, incriminate de noua lege la art. 439, au absorbit infracțiunea de tratamente neomenoase ce era prevăzută la art.358 din Vechiul Cod Penal.

Nu este pentru prima oară în istoria modernă a justiției române când ea se confruntă cu o astfel de situație legată de legalitatea incriminării în materia infracțiunilor contra umanității.

Să ne reamintim că în plan extern infracțiunile contra umanității au fost pentru prima dată definite și consacrate în legislația internațională în data de 8 august 1945 prin Statutul Tribunalului Militar Internațional de la Nurnberg.

Spre sfarșitul celui de-al doilea război mondial, în calitate de putere învinsă România a acceptat să semneze la data de 12.septembrie 1944, la Moscova, Convenția de armistițiu..       

În textul acestei convenții apare pentru prima dată consacrată într-un act normativ românesc noțiunea de crime de război, după cum urmează: .”..Guvernul și Înaltul Comandament Român se obligă să colaboreze cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic), la arestarea și judecarea persoanelor acuzate de crime de război[1]”.

Conform prevederilor armistițiului, revenea autorităților judiciare românești obligația de a urmări și judeca toate persoanele ce au săvârșit pe teriroriul României crime de război și crime împotriva umanității.

Din conținutul expunerii făcută în prezenta lucrare rezultă că la momentul încheierii acestui armistițiu, nici în plan inernațional dar nici intern nu erau definite în legislație și nici incriminate ca atare aceste fapte, motiv pentru care autoritățile judiciare românești s-au aflat în situația de aparentă de aplicare retroactivă a conținutului normelor de drept penal ce aveau să fie instituite prin viitoarele acte normative, necesar a fi adoptate pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin art. 14 din Convenția de armistițiu de la Moscova.

În aceași situație s-au aflat însă și procurorii dar și judecătorii Tribunalului Militar Internațional de la Nurnberg, respectiv ei trebuind să demonstreze că, chiar și într-un astfel de caz, nu se încalcă principiul nullum crimen sine lege.

Evident că această situație a fost cel mai puternic argument pe care avocații inculpaților din acest proces l-au invocat, cerând achitarea clienților lor.

Procurorii desemnați să reprezinte acuzarea, au combatut aceste susțineri ale apărarii cu argumentul că, deși aceste crime fuseseră introduse în Statutul tribunalului în 1945, deci ulterior săvârșirii faptelor ce urmau a fi judecate, trebuia să se aibă în vedere că incriminarea acestor crime internaționale era localizată în timp, în diferite convenții dar și cutume internaționale, cu mult anterioare declanșării razboiului și săvârșirii faptelor deduse judecății, asfel că nu se putea invoca, în favoarea acuzaților, că ar fi judecați pentru fapte care nu ar fi fost incriminate la data săvârșirii lor.

Judecătorii instanței militare internaționale au dat dreptate acuzării și i-au condamnat sau achitat pe inculpați, în funcție de consistența probelor administrate în raport cu fiecare dintre aceștia, înlăturând astfel apărarea acuzaților cum că ar fi judecați pentru fapte penale care n-ar fi fost incriminate la momentul săvârșirii acestora.

Soluția prezentată mai sus a fost și cea aleasă de autoritățile judiciare românești când au procedat la judecarea criminalilor de război , conform obligațiilor ce-i reveneau în urma armistițiului de pace.

În acelați sens cu cele deja invocate se află și jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, fiind sesizată să se pronunţe asupra pretinsei încălcări a dispoziţiilor art.7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din perspectiva principiului legalităţii incriminării, în două cauze în care instanţele naţionale au pronunţat, după anul 1990, hotărâri de condamnare pentru fapte săvârşite de agenţi ai statului în perioada regimurilor comuniste din ţările respective (cauzele Streletz, Kessler, Krenz c. Germania şi Polednova c. Republica Cehă), a arătat, constatând că nu au fost încălcate dispoziţiile invocate, că împrejurarea neefectuării de cercetări în acea perioadă şi cea a urmăririi penale şi condamnării după reinstaurarea regimurilor democratice nu înseamnă deloc că faptele stabilite nu constituiau infracţiuni potrivit dreptului intern al fiecăruia dintre acele state la momentul comiterii lor.

REFERINȚE

 

[1] Convenția de la Londra de adoptare a Statutul Tibunalului International Militar de la Nurnberg, 08.08.1945. Conventia asupra Prevenirii și Pedepsirii Crimei de Genocid, Organizației Națiunilor Unite,1948. Convenția asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor contra umanității, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, 26.11.1969. Convenția europeană privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanității și a crimelor de război, 1974, Strasbourg, ș.a.

[2] Decretul nr. 212,1960, Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a R.P.R.,.nr.8/17.06.1960.

[3] Curtea de Apel București, 24 iulie 2015, 20 de ani de închisoare, definitivă după judecarea apelului de Înalta Curte de Casație și Justiție, 10 februarie 2016.

[4] Curtea de Apel București, mai 2016,  în primă instanță 20 de ani de închisoare, sentință rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

[5] Raportul Final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii din Romania, 2006, pag.634.

[6] Ziarul „Revista 22„ ,05.05.2015, interviu acordat la data de 05.05.2015 de domnul Lukasz Kaminski, Președintele Institutului Memoriei Naționale din Polonia.

[7] Raportul Final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii din Romania, 2006, pag.19.

[8] Decretul nr.6/1950 pentru înființarea unităților de muncă, adoptat la 14.01.1950, de Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Socialiste România.

[9] Ordinul 100/1950 (secret) 03.04.1950, emis de către Direcțiunea Generală a Securității Poporului din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

[10]      Informații preluate dintr-un act al Consiliului Securității Statului, denumit “DOCUMENTAR”, întocmit în anul 1968.

[11]      Hotărârea nr. 1554 (secretă) pentru înființarea coloniilor de muncă, a domiciliului obligatoriu și a batalioanelor de muncă, 22.08.1952, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române.

[12]      Instrucțiuni strict secrete, Consiliul de Ministri al Repubilcii Populare Române,1968.

[13]      Curtea de Apel București, Secția I penală, Sentinţa penală nr.122/F din 24 iulie 2015 pronunţată în dosarul nr.3986/2/2014 (2103/2014).

[14]      Curtea de Apel București, Secția II-a penală, Sentinţa penală nr. 58/F/30.03.2016, pronunţată  în dosarul nr. 5202/2/2014.

Exclusiv

Abuzurile PNL la Filipestii de Padure/Intimidari cu Politia Locala Filipestii de Padure pentru a stopa campania si distribuirea ziarului Incisiv de Prahova si/sau ale unor alte materiale de campanie

Publicat

pe

De

APEL AL PARTIDEI ROMILOR PRO-EUROPA SUCURSALA PRAHOVA: VOTATI BOGDAN TOADER LA CONSILIUL JUDETEAN, VOTATI CANDIDATII PSD

„Apel catre comunitățile de romi din județul Prahova și către liderii Partidei Romilor Prahova. Va rog , ca in data de 27 septembrie 2020, să vă mobilizați și să ieșiți la vot, asa cum sunteti învățați. Stiu că sunteți responsabili și vreți ca noi sa o ducem mai bine. PSD a fost aproape de noi întotdeauna, de aceea noi considerăm că acest partid cu o doctrină de stânga, care ne-a aparat drepturile, merită votat.
De aceea vin cu rugămintea la dumneavoastră, pentru a ii ajuta pe acești oameni, pentru că eu fac echipă cu dânșii, fiind candidat la Consiliul Judetean Prahova pe listele Partidului Social Democrat.
Va promit ca voi fii alături de dumneavoastră ori de câte ori este nevoie, asa cu am demonstrat- o întotdeauna. Si, să nu uităm de Președintele nostru dnul Bogdan Toader, un om cu o mare valoare, cu un caracter mai rar întâlnit, un om popular și modest care a fost alături de oamenii necăjiți. Vă mulțumesc din suflet tuturor care ne-ati fost alături, mulțumesc colegilor mei care au fost alături de noi in această campanie electorală .
Votați PSD!
Votați BOGDAN TOADER! (Ionel Marghiolescu).

Citeste in continuare

Exclusiv

COMUNICAT/APEL AL PARTIDEI ROMILOR PRO-EUROPA SUCURSALA PRAHOVA: VOTATI BOGDAN TOADER LA CONSILIUL JUDETEAN PRAHOVA, VOTATI CANDIDATII PSD

Publicat

pe

De

APEL AL PARTIDEI ROMILOR PRO-EUROPA SUCURSALA PRAHOVA: VOTATI BOGDAN TOADER LA CONSILIUL JUDETEAN, VOTATI CANDIDATII PSD

„Apel catre comunitățile de romi din județul Prahova și către liderii Partidei Romilor Prahova. Va rog , ca in data de 27 septembrie 2020, să vă mobilizați și să ieșiți la vot, asa cum sunteti învățați. Stiu că sunteți responsabili și vreți ca noi sa o ducem mai bine. PSD a fost aproape de noi întotdeauna, de aceea noi considerăm că acest partid cu o doctrină de stânga, care ne-a aparat drepturile, merită votat.
De aceea vin cu rugămintea la dumneavoastră, pentru a ii ajuta pe acești oameni, pentru că eu fac echipă cu dânșii, fiind candidat la Consiliul Judetean Prahova pe listele Partidului Social Democrat.
Va promit ca voi fii alături de dumneavoastră ori de câte ori este nevoie, asa cu am demonstrat- o întotdeauna. Si, să nu uităm de Președintele nostru dnul Bogdan Toader, un om cu o mare valoare, cu un caracter mai rar întâlnit, un om popular și modest care a fost alături de oamenii necăjiți. Vă mulțumesc din suflet tuturor care ne-ati fost alături, mulțumesc colegilor mei care au fost alături de noi in această campanie electorală .
Votați PSD!
Votați BOGDAN TOADER! (Ionel Marghiolescu).

Articolul COMUNICAT/APEL AL PARTIDEI ROMILOR PRO-EUROPA SUCURSALA PRAHOVA: VOTATI BOGDAN TOADER LA CONSILIUL JUDETEAN PRAHOVA, VOTATI CANDIDATII PSD apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.

Citeste in continuare

Exclusiv

Votează Bogdan Toader- Președintele Consiliului Județean Prahova! Poziția 4 pe buletinul de vot!Votează Alianța pentru Prahova!

Publicat

pe

De

ÎNTÎLNIRE ION ILESCU-ALAN GREEN Jr.

Mai dezinformează şi presa americană

Sloganul Mc Donald e dorit la Bucureşti!

„Doresc să vă felicit şi vă mulţumesc pentru intervenţia promptă şi eficace la Departamentul de Stat, atunci cînd au apărut dezinformările din presă referitoare la pretinsa nerespectare de către România a măsurilor adoptate de Consiliul de Securitate în legătură cu criza din Golf” – ION ILIESCU.

„Dacă ar fi să mă adresez românilor, le-aş spune că ţara lor are un mare viitor (…) Cred că. România a fost ţara cea mai oprimată în cei 45 de ani de totalitarism dintre toate statele est-europene. Şi îi doresc acum o perioadă de relaxare şi bunăstare. Acesta este şi un slogan al firmei Mc Donald – pe care aş dori să-l văd la Bucureşti – dar aş dori mai presus de toate ca românilor să li se ofere în sfîrşit bunăstarea pe care o merită!” – ALAN GREEN JR.

NOTA BENE

După succesul obţinut în cursul zilei de sîmbătă, cu prilejul depunerilor de coroane la troiţa de la Universitate, domnul llie Ştefănescu a luat hotărîrea întemeierii ligii „Fără violenţa”. Însemnul ligii, sîntem informaţi, va fi un gigafon.

Ziarul Libertatea din 26 septembrie 1990 pag. 1-a ►

Caricatură de ANDO

• Procuratura României denunţă o acţiune concertată de calomniere, de compromitere a acestei instituţii • Arhivă secretă ce produce „legende” • Un „acuzator public” chemat in judecată de 11 procurori • Cine se teme de o anchetă parlamentară? • O „polemică” cu o victimă sigură: prestigiul unei instituţii fundamentale a statului
Prin forţa împrejurărilor post-revoluţionare, Procuratura s-a aflat şi se află în prim-planul interesului public. În consecinţă, a fost şi este un subiect foarte controversat atît în presă, cît şi în discuţiile dintre „simpli cetăţeni”. Primele critici – devenite între timp cronice – s-au referit la modul, să-i spunem nefericit, în care această instituţie – singura rămasă în picioare în domeniul investigaţiei penale, după 22 decembrie -a reuşit să se descurce în problema „teroriştilor”, să întocmească şi să probeze actele de trimitere în judecată ale membrilor fostei camarile ceauşiste. Acuzele, atacurile s-au extins cu timpul, devenind tot mai decise, mai demolatoare, focalizîndu-se în ultima vreme asupra celor ce compun Procuratura. Respectînd, sui ganeris, ierarhia locului, după „rechizitoriul” întocmit de anumite publicaţii procurorului general al Republicii, au urmat alte „acte de acuzare”, au venit la rînd şefi de direcţii, servicii. Ce se reproşează multora dintre cei ce compun Procuratura României? Multe, şi deloc mărunte: imoralitate, duplicitate politică, abuzuri grave. Un „tablou de personal” de-a dreptul halucinant care îl dinamitat nu numai reputaţia unor înalţi demnitari ai iustiţiei, dar a reuşit să pulverizeze, prin dubiile provocate în rîndul publicului, o bună parte din prestigiul unei instituţii fundamentale a statului.

Cu riscul de a repeta poza dubitativă a „marelui” Ulianov, ne-am întrebat (şi nu numai noi) ce-i de făcut? Dacă acuzele se confirmă, adică sunt reale, de ce cei denunţaţi rămîn în posturi; dacă nu, de ce acuzatorii rămîn în libertate? Pînă cînd o comisie parlamentară îşi va spune poate cuvîntul în acest caz, e bine să aflăm ce gindesc cei deveniţi in ultimele luni din acuzatori de meserie, acuzaţi. Iată-ne, aşadar, invocînd „transparenţa” (pe care statul de drept o impune oricărei instituţii publice) la sediul Procuraturii Generale. Şi pentru că în tot acest „scandal de presă” e vorba în ultimă instanţă, de pesonalul acestei instituţii, batem la uşa compartimentului de resort – Direcţia de organizare, studii şi criminologie. Ne primeşte şi ne este interlocutor dl. procuror CONSTANTIN VIRGIL IVAN, director adjunct.

– De ce tace Procuratura, domnule procuror?

– Nu tace. Şi-a spus cuvîntul în cadrul unor conferinţe de presă, apoi 11 dintre cei calomniaţi de „România Mare” au făcut deja plîngeri penale împotriva autorilor.

– Şi totuşi, atacurile continuă. Nu credeţi că tot acest „război psihologic” prejudiciază în primul rînd prestigiul institutiei dv.?

– Este perfect adevărat. De altfel, este unul din scopurile acestei acţiuni premeditate de calomnii.

– Deci susţineţi că este vorba de calomnii…

– Da. Instituţia noastră care a deranjat pe mulţi în ultima vreme prin anchetele întreprinse, care în procesul de epurare a elementelor compromise din propriile structuri a scos din rîndurile procurorilor mai multe persoane, a devenit ţinta unor atacuri represive ce urmăresc nu numai vendeta dar si compromiterea, inhibarea chiar a anchetatorilor, provocarea unei stări de anxietate; de provizorat în cadrul Procuraturii.

– Cum probaţi că este vorba doar de calomnii?

– Simplu. Punînd la dispoziţia celor interesaţi toate datele de personal referitoare la acuzele ce se aduc procurorilor. De altfel mulţi dintre noi doresc chiar o anchetă în acest sens pe care s-o efectueze o comisie parlamentară, anchetă care va demonta, sîntem siguri, acest mecanismal denigrării îndreptat împotriva noastră.

– Un mecanism?…

– Exact. Cei ce profesează calomnia uzează de un procedeu simplu: pornesc de Ia un fapt real; un fapt benign din viata ori activitatea profesională a unui procuror pe care îl deturnează, îl încarcă cu minciuni. Alt procedeu – confuzia premeditată de persoane ori „compunerea” unei biografii prin adiţionarea de date personale ale mai multor oameni.

– Puteţi şi exemplifica?

– Da şi vă pun la dispoziţie documentele respective. Dumneavoastră, tuturor celor interesaţi. Iată, s-a făcut mult caz despre o „aventură” a celui ce este astăzi procuror general la Turnu Severin, încheiată cu o „plimbare” a acestuia prin oras în… costumul lui Adam. Acuzaţia – urmăriţi „tehnologia” – porneşte de la un fapt real, singurul de acest fel în analele instituţiei noastre, petrecut în… 1957 în Turnu Severin şi al cărei „erou” a fost, e drept, un procuror – E.M. -, altul însă decît cel acuzat, care la vremea respectivă era… student la Cluj. Deci un fapt real, cît mai şocant dacă se poate, cîteva „confuzii” savant administrate şi „legenda” e gata.

– De unde informaţiile pentru această, „fabrică de legende”?

– E vorba – sîntem siguri în cea mai mare parte a cazurilor – de arhiva personală a fostului procuror Dan Mirescu.

De aici provine „materia prima” a dezinformării şi calomniei.

– O arhivă personală?!

– Da. Dl. Mirescu a fost un procuror cu foarte multe probleme – să le zicem elegant – de disciplina, de etică profesională. Atît de multe – dosarul său personal este impresionant nu numai ca volum – încît rămîi uimit cum un asemenea om a putut supravieţui în cadrul Procuraturii. Şi a supravieţuit totuşi. Cum? Prin şantaj, ameninţîndu-şi superiorii că dacă împotriva sa se va lua vreo măsură coercitivă, va face cunoscute datele pe care le-a cules cu osîrdie de-a lungul anilor împotriva lor. Pe vremuri ameninţa cu memorii la c.c. Acum are la dispoziţie o anumită presă.

– Înseamnă totuşi că datele respective erau intr-un fel compromiţătoare?

– Pentru unii, poate. Nu pentru cei atacaţi de dl. Mirescu după ce domnia sa a fost destituit din Procuratură pentru grave abateri de la etica profesiei. Nu uitaţi apoi aplombul acestui domn, faptul ca unii se temeau de lipsa lui de scrupule, că preferau să tacă decît să devină victimele denunţurilor sale calomnioase. Să nu omitem faptul că arhiva lui personală era întocmită „la un pahar”, după vorbe, că ea nu urmărea adevărul ci şantajul, că s-a întocmit pe principiul „reţine numai ce poate compromiţător”. Această – să-i spunem – trunchiere în documentare e folosită şi în cadrul actualei sale „campanii justiţiare”. Îl acuză de pildă, pe procurorul şef al Capitalei (funcţie pe care pesemne dl. Mirescu o viza, după Revoluţie) de „hoţii”. De ce? Pesemne că la vreun chef (activitate foarte dragă domniei sale) a aflat că omul res-
pectiv a avut ceva probleme prin 1984 pe cînd era procuror la Bacău. Da, a avut „probleme”, adică a supărat prin exigenţă şi intransigenţă conducerea Miliţiei din judeţ. Drept care aceasta a sesizat Procuratura Generală cum că procurorul ce le devenise indizerabil ar fi exercitat presiuni asupra unui inculpat, anchetat pentru trafic de influentă, să declare că o parte a banilor primiţi ajungeau la… miliţie. Faptul nu s-a confirmat, ancheta Procuraturii Generale stabilind că este vorba de o „mişcare tactic㔑 a conducerii miliţiei judeţene. Pentru dl. Mirescu, însă a fost de ajuns pentru brodarea unei calomnii, pentru a putea folosi cuvinte tari, expresii suburbane. Iată tactica folosită în toate acuzaţiile ce sînt aduse, procurorilor.

– Am înţeles că sînteţi de acord să puneţi Ia dispoziţia presei orice document care să ajute Ia informarea exactă a opiniei publice. Includeţi aici si dosarul de personal al d-Iui Mirescu?

– Bineînţeles. Este un dosar interesant. Iată, de pildă, acest document, o declaraţie a domniei sale, făcută la numai doi ani de la numirea sa de procuror. „Am luat cunoştinţă de referatul – scrie dînsul – Direcţiei VI, din Procuratura R.S.R., în ceea ce mă priveşte, cu referire la abaterile disciplinare pe care le-am săvîrşit în luna noiembrie 1967. Am luat cunoştinţă de propunerea făcută, în sensul îndepărtării mele din funcţia de procuror. Deoarece doresc cu toată convingerea să lucrez în cadrul procuraturii, deoarece din punct de vedere profesional m-am achitat de sarcinile pe care le-am avut, vă rog să-mi permiteţi să continui să funcţionez în calitate de procuror, pentru a mă putea reabilita din punct de vedere disciplinar şi a confirma din de vedere profesional”, Înţeleg, dacă consideraţi necesar să funcţionez şi la una din unităţile de procuratură din afara razei teritoriale a Municipiului Bucureşti”.

– Pare, e drept, interesant. Prin urmare, vom reveni.

Val VOICULESCU
Dan CONSTANTIN

 

(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MÎNA ÎN FOC)

• MINUTA OFICIALĂ

Aflat într-o scurtă vizită de lucru în ţara sa de origine, ilustrul doctor în democraţie DORU BRAIA a desfăşurat o amplă activitate, avînd contacte numeroase, cu persoane mai mult sau mai puţin oficiale, cu rude şi prieteni, cu necunoscuţi. Pe agenda ultimei zile au figurat vizite protocolare la sediul Partidului Naţional Ţărănesc – Creştin şi Democrat (fără sediu, cum se spune în „Dreptatea”), unde s-a informat despre ultimele sciziuni şi eforturile care se fac pentru regruparea, într-o formulă de centru-piaţă a efectivelor disponibile şi la sediul Grupului pentru Dialog Social (pe Calea Victoriei), unde a dialogat pe tema ultimelor cercetări desfăşurate de grup, propunînd soluţii de finanţare din străinătate a acestora, în absenţa fondurilor retrase de către Ministerul Culturii. Totodată, domnul Doru Braia a fost primit la reşedinţa sa din str. Armindeni (fosta Casă Pană), insuficient refăcută de pe urma asediului din iunie, de către domnul deputat Ion Raţiu. Domnia sa, recent întors de la mare, unde a oferit o serie de îndrumări utile marinarilor noştri dezorientaţi, l-a informat pe domnul Braia în legătură cu progresele pe care le face văzînd cu ochii, sindicalismul român, precum şi o propunere pe care aceştia i-au făcut-o de a prelua, în calitate de amiral, conducerea flotei. Activităţile oficiale ale domnului, Braia vor continua pînă la o nouă expulzare – după cum ne-a informat confidenţial o persoană din anturajul domnului ministru de interne Doru Ursu. Se vehiculează mai intens şi ideea unei posibile întîlniri Braia-Chiţac.

• SĂ NE RESPECTAM PRINCIPIILE

Citim sub titlul „Domnul Adrian Păunescu amînat” în „Indiscret” nr. 3, una dintre publicaţiile editate de către concernul „TOPAZ”, următoarele: „În epoca tuturor posibilităţilor pe care o traversăm, presiunile făcute asupra domnului Miron G. Tohane pentru a nu continua publicarea odioasei stenograme (n.n. – a unei furtunoase şedinţe a Uniunii Scriitorilor din 1971) nu sînt decît apă de ploaie. Totuşi, ele au dus la întreruperea momentană a publicării acestui document revelator ce conţine opinia tovarăşului Adrian Păunescu, în legătură cu scandalul Paul Goma. O vom da pubicităjii în numărul viitor, întrucît unul dintre principiile după care încercăm să ne conducem este acela de a spune totul pentru a vindeca totul. Asta, spre folosul cititorilor, dar mai ales al istoriei literaturii noastre din perioada comunistă”. Aşteptăm deci, numărul 4 al „Indiscretului”, pentru a vedea în ce măsură promisiunea şi principiul mai sînt valabile din momentul în care Adrian Păunescu a intrat cu depline drepturi în familia „Topaz”…    

AMBIDEXTRU

Ziarul Libertatea din 26 septembrie 1990 pag. 2-a ►

Ziarul Libertatea din 26 septembrie 1990 pag. 3-a ►

Ziarul Libertatea din 26 septembrie 1990 pag. 4-a ►

VOCI DIN ETER

Comentarii de Emil Hurezeanu, difuzate de „Europa Liberă”, marţi, 18 şi miercuri, 19 septembrie, orele 20

A avut loc la Strasbourg la Consiliul Europei şi sub egida acestui organism, colocviul internaţional „Europa, căi spre democraţie”, cu subtitlul „Consiliul Europei şi arhitectura Europei”. Emblema ar putea sugera că aici europenii, prin reprezentanţii lor, îşi propun să schiţeze un fel de plan arhitectonic pentru Comunitatea Europeană Comună mai mult sau mai puţin dorită de toată lumea, de la Atlantic la Urali, ca să-i cităm şi pe Charles  de Gaulle şi pe Mihail Gorbaciov. Sînt la Strasbourg, pentru a discuta direcţiile ideale şi reale ale democraţiei europene miniştrii şi foşti oameni de stat, preoţi, jurnalişti şi scriitori din întreaga Europă din Statele Unite si Canada, chiar şi din Albania sau, dacă vreţi, foşti miniştri şi actuali miniştri, foşti militanţi şi actuali senatori sau uneori – este cazul Doinei Cornea – foşti disidenţi şi actuali disidenţi. Lista lor nu este completă, ei sînt peste 200.

La Strasbourg drumurile europene spre democraţie sînt parcurse, în echipe de lucru, în după-amiaza zilei de marţi, s-au desfăşurat concomitent seminarii de discuţii despre instituţiile puterii, echilibrul puterilor în stat şi rolul mediilor de informare. La această masă rotundă a fost şi intervenţia lui Stelian Tănase, redactorul-şef al săptămînalului „22” şi membru al Grupului de Dialog Social de la Bucureşti, privind situaţia socială a presei libere din România.    

Spuneam că la Strasbourg au sosit şi foşti disidenţi şi actuali miniştri, cum este cazul lui Bronislaw  Gieremek, dar şi foşti şi actuali disidenţi. Am spus că este cazul în primul rînd, al Doinei Cornea. Doamna Cornea a avut, în timpul dimineţii de marţi, în planul reuniunii, o scurtă intervenţie, de 10-15 minute, privind conformismul şi ideologia ca realitate est-europeană cu aplicaţie specială în cazul românesc. Prezenţa Doinei Cornea a fost salutată, de secretarul general al Consiliului Europei, doamna Catherine Lalumiere, ca o voce reprezentativă a României. 

Cu modesta demnitate cunoscută, doamna Doina Cornea a ţinut insa să precizeze că nu reprezintă România la acest colocviu european, ci, eventual, forţele democratice ale acestei ţări. Detractorii Doinei Cornea din ţară pot fi deci liniştiţi. Ar trebui însă să-i neliniştească faptul că la această reuniune de primă importanţă la nivel european nu au fost invitaţi oficial domnul Adrian Năstase şi compania şi nici chiar redactorul-şef al publicaţiei „Democraţia”, de la Bucureşti, ceauşistul reconvertit Eugen Florescu. Şi asta întrucit chiar pentru Eugen Florescu şi galeria se vorbeşte despre democraţia de la Bucureşti, aici, în capitala Europei…

Dar să revenim la cuvîntul Doinei Cornea. Domnia sa a spus că statul de drept si democratic european ar trebui să se bizuie pe respectul cetăţenilor săi, dar şi pe libertatea lor. În virtutea libertăţii sale asumate individual devine responsabil. Avem nevoie de libertatea şi responsabilitatea cetăţenilor săi. Marasmul post-totalitarismului românesc – a spus Doinea Cornea – provine tocmai din negarea acestei libertăţi cetăţeneşti fundamentale în România de azi.

Situaţia dramatică actuală din ţară – a continuat dînsa – se explică în primul rînd prin suita de confiscări şi rapturi la care s-a dedat şi se dedă puterea. A confiscat o revoluţie spontană a tinerilor, ei n-au fraternizat în România, precum în Polonia sau Cehoslovacia, în revolta lor şi de aceea revoluţia lor a putut fi furată şi deturnată uşor.

Puterea a confiscat apoi, treptat, după 22 decembrie, limbajul democratic simulînd schimbarea la faţă, dar menţinînd sau readaptînd la normele acestui totalitarism clandestin structuri politice şi administrative comuniste. După păstrarea Procuraturii cu aceeaşi componentă şi competente abuzive, a intervenit transformarea securităţii în servicii secrete care manevrează şi supraveghează în continuare, mai la sumbru, mai la lumină societatea civilă. Statul de drept, care aparent a fost instituit în România – a continuat Doina Cornea – este subminat aici periodic şi înlocuit cu un regim de teroare – vezi intervenţiile minerilor, mai ales cea din 14-15 iunie, la Bucureşti; vezi episodul Tîrgu Mureş sau moartea misterioasă a peste 40 de femei şi „bărbaţi ale căror cadavre au fost descoperite în groapa comună de la cimitirul Străuleşti.    

La menţinerea stării de anormalitate din România contribuie deopotrivă şi mentalitatea faţă de putere, de supuşi ai guvernanţilor, care continuă să acţioneze şi să reacţioneze cu clişeele totalitare, repudiind adversarul, şi transformînd în inamic partenerul de dialog cu opinii diferite. Doamna Doina Cornea şi-a încheiat remarcabila interventie, foarte aplaudată de altfel, printr-un apel adresat Consiliului Europei şi, în general, organismelor europene de a susţine forţele si tendinţele autentic democratice din România, compartimentele active ale societăţii civile, tineretul, presa liberă şi democrată.

Puterea post-totalitară din România trebuie descurajată in aspiraţiile sale epigonice, iar ajutoarele oficial acordate guvernului de la Bucureşti să se condiţioneze de dovezi ale faptului democratic şi nu de promisiuni oratorice – a continuat Doina Cornea. Intervenţia domniei sale, repet, în plenul acestui impresionant Congres internaţional european al democraţiei, care este de fapt reuniunea de la Strasbourg a fost urmată de un omagiu adus persoanei doamnei Cornea de preşedinţele Portugaliei, Mario Soares, care a condus lucrările din acea dimineaţă. Preşedintele portughez a arătat că înţelege foarte bine poziţia Doinei Cornea şi situaţia actuală din România pentru că şi ţara sa, Portugalia, a trecut printr-o perioadă similară ele tranziţie de la totalitarism la democraţie, prin paranteza luptelor pentru putere şi apetitul totalitar.

Spre deosebire de Comunitatea Economică Europeană, Consiliul Europei îşi propune un nivel mai general de cooperare intereuropeană pe baza unor direcţii mai puţin lucrative decit cele ale Pieţei Comune: respectul drepturilor omului, democraţia şi libertatea. Consiliul reuneşte 22 de state membre şi mai multe State, cum ar fi Uniunea Sovietică, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia şi Polonia, care au, deocamdată, un statut special, pe lingă Consiliul Europei, în aşteptarea atribuirii Statutului de membru plin.

România şi Albania nu sînt încă integrate în Consiliu. România aspiră însă la statutul de invitat special pe lingă Consiliul Europei. Audierea care a avut loc în Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, la Innsbruck, în Austria, la sfîrşitul lui iunie, în prezenţa, unor oficialităţi de la Bucureşti, inclusiv a unor membri ai opoziţiei parlamentare şi ai societăţii, civile, a marcat un prim test, nu însă eliminatoriu. 

La 1 octombrie, Consiliul Europei va dezbate în plen, în Adunarea sa parlamentară; cererea Bucureştiului şi tot atunci va da şi soluţia. Evoluţia evenimentelor din ţară în ultimele luni a îngreunat procesul, de decizie respectiv sau, altfel spus, l-a simplificat, dar, din păcate pentru noi, negativ. Democratizarea ţării cunoaşte un curs sinuos, un curs în care minusurile predomină.

Prin deschiderea sa multinaţională, practic paneuropeană, prin mijloacele de care dispune Consiliul Europei – cele financiare nu sînt şi cele din urmă – acest organism a devenit un fel de turn de observaţie al continentului pentru perspectiva imediată.

În aceste două zile cazul României, nu a fost discutat în mod special, fiind o reuniune intelectuală mai mult decit una politică şi cu un caracter mai
apărat normativ. Dar cazul românesc a fost unul de referinţă. După experienţa tragică a ceaşismului care a marginalizat ţara noastră, România cunoaşte din nou o actualitate politică descurajantă, îngrijorătoare şi de excepţie în Europa.

Doina Cornea şi Stelian Tănase au fost singurii invitaţi oficiali din România şi asta cred că spune destul despre interesul pe care Consiliul Europei îl arată cu precădere societăţii civile româneşti, sectoarelor ei autentic democratice.

România a fost evocată şi în alocuţiunea de sinteză din dimineaţa de miercuri, susţinută între alţii de americanul Robert Antall, directorul Centrului de Studii Strategice Internaţionale de la Washington, „Să nu uităm forţele democratice din această ţară” – a spus Robert Antall.

Situaţia din România, derapajele de la sau chiar coliziunea cu principiile democratice nu este desigur, singulară. Ea se repetă şi în alte ţări post-totalitare într-o formă sau alta, dar la un nivel mai puţin îngrijorător. A fost una din concluziile neformulate în mod expres, însă una din concluziile participanţilor la colocviul de la Strasbourg din aceste zile.

Există pericolul abandonării Europei blocurilor ideologice create artificial, în favoarea mei Europe subminate de naţionalisme înguste şi intolerante faţă de valorile comune ale democraţiei şi umanismului. Or, în România, prin pasivitatea sau chiar prin concursul activ al guvernanţilor, se înregistrează în prezent această tentaţie. Ar fi suficient să menţionăm excesele de la Tîrgu Mureş.

Într-un moment în care Europa acreditează conceptul societăţii civile ca factor autentic al democraţiei politice, tot România se înregistrează negativ, prin manifestările de autoritarism, perspectiva îngustă în problemele minorităţilor, practicarea unui dirijism al informaţiilor prin mediile oficiale şi mai ales minciuna, ca procedeu de guvernare.

Nu Europa va renunţa, la valorile ei, ci România va trebui să-şi asume valorile Europei. Altminterea, noi, românii, privind spre Europa, vom spune – aidoma poetului, dar fluierînd a pagubă: „Azi o vedem şi nu e”.

 

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Exclusiv16 ore inainte

Abuzurile PNL la Filipestii de Padure/Intimidari cu Politia Locala Filipestii de Padure pentru a stopa campania si distribuirea ziarului Incisiv de Prahova si/sau ale unor alte materiale de campanie

APEL AL PARTIDEI ROMILOR PRO-EUROPA SUCURSALA PRAHOVA: VOTATI BOGDAN TOADER LA CONSILIUL JUDETEAN, VOTATI CANDIDATII PSD „Apel catre comunitățile de...

Exclusiv2 zile inainte

COMUNICAT/APEL AL PARTIDEI ROMILOR PRO-EUROPA SUCURSALA PRAHOVA: VOTATI BOGDAN TOADER LA CONSILIUL JUDETEAN PRAHOVA, VOTATI CANDIDATII PSD

APEL AL PARTIDEI ROMILOR PRO-EUROPA SUCURSALA PRAHOVA: VOTATI BOGDAN TOADER LA CONSILIUL JUDETEAN, VOTATI CANDIDATII PSD „Apel catre comunitățile de...

Exclusiv3 zile inainte

Votează Bogdan Toader- Președintele Consiliului Județean Prahova! Poziția 4 pe buletinul de vot!Votează Alianța pentru Prahova!

ÎNTÎLNIRE ION ILESCU-ALAN GREEN Jr. Mai dezinformează şi presa americană Sloganul Mc Donald e dorit la Bucureşti! „Doresc să vă...

Exclusiv4 zile inainte

Candidatul la Primaria Blejoi – Preşedintele Organizaţiei Blejoi a Partidului Prahova în Actiune, Stelian Aurel Grigore – cercetat penal in 3 dosare pentru savarsirea mai multor infractiuni dar si pentru fraudarea bugetului local al comunei Blejoi

Invitația la dezbaterea electorală dintre Bogdan Toader și Iulian Dumitrescu, lansată de jurnalistul Marius Visarion, a fost acceptată cu promptitudine...

Exclusiv5 zile inainte

Iulian Dumitrescu fuge de confruntarea cu Bogdan Toader

Invitația la dezbaterea electorală dintre Bogdan Toader și Iulian Dumitrescu, lansată de jurnalistul Marius Visarion, a fost acceptată cu promptitudine...

Exclusiv6 zile inainte

Model de administratie liberala/GROAPA DE GUNOI DIN ARICESTII RAHTIVANI/(III)/Provocare publica privitor la acest subiect

Avand in vedere reactiile cu privire la serialul dezvaluirilor noastre „Model de administratie liberala/INCENDIU LA GROAPA DE GUNOI DIN ARICESTII...

ExclusivO săptămână inainte

Bogdan Novac, fiul fostului demnitar comunist Aurel Novac – OFERTA politica pentru brezeni

Stimati cititori, va prezentam, mai jos, oferta politica a candidatului avocat, fiul fostului demnitar comunist Aurel Novac, fost ministru al...

ExclusivO săptămână inainte

Model de administratie liberala/UN BREZEAN PENTRU BREZENI/VECHIUL SI NOUL CANDIDAT NAE NICOLAE FEREASTRAERU – PRIMARUL CARE A VANDUT CRUCEA BREZENILOR, dand-o, printr-o suveica, in propietate private

Dupa ce am prezentat si dezvaluit in exclusivitate modelele de administratie liberala propuse de PNL Prahova – “Tragi-comedia din „statul...

ExclusivO săptămână inainte

Votează Bogdan Toader- Președintele Consiliului Județean Prahova! Poziția 4 pe buletinul de vot!Votează Alianța pentru Prahova!

Cu toate ca”Regina” PNL Prahova „plange” si asta o face de obicei atunci cand eclozeaza mai multe si apare lupta...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Model de administratie liberala- Filipestii de Padure – Prahova/Falsuri, abuzuri, delapidari, distractii la mare si nu numai, totul pe banii publici/Clanul Sportivilor (I)

Cu toate ca”Regina” PNL Prahova „plange” si asta o face de obicei atunci cand eclozeaza mai multe si apare lupta...

pariuri tenis pariuri tenis
Social2 săptămâni inainte

Ti se potrivesc mai bine optiunile de pariuri tenis dinaintea sau din timpul partidei? Afla acum!

La prima vedere, ofertele de pariuri tenis nu par foarte spectaculoase, intrucat marii jucatori au cote destul de mici in...

Știri din județ2 săptămâni inainte

#Reset Plastic!

Pentru a proteja mediul înconjurător, Kaufland România a introdus în premieră în magazine un sistem nou de colectare a recipientelor...

Exclusiv2 săptămâni inainte

UPDATE/Haosul dintr-o institutie publica din subordinea primarului liberal Adrian Dobre, un primar garantat de Andrei Volosevici/Adrian Vaida este trimis la deschiderea anului scolar de către șeful Poliției Municipale, Manea Cristian, chiar daca gardianul public a fost in contact cu persoane depistate cu Covid!

(Preluare Inpolitics): Fostul primar pedelist al sectorului 3, Liviu Negoiță, vicepreședinte de partid de guvernămînt și desemnat inclusiv premier la...

Cultură2 săptămâni inainte

Care este aranjamentul potrivit pentru trandafirii lungi, florile preferate ale femeilor?

Aspectul elegant al trandafirului cu tulpină lungă a făcut din acesta una dintre cele mai populare flori existente. Ca simbol...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Model de administratie liberala/UN NOU INCENDIU, IERI SEARA, LA GROAPA DE GUNOI DIN ARICESTII RAHTIVANI, la firma unde candidatul PNL la Primaria ARICESTII RAHTIVANI – Mihai Viorica – este agent IMOBILIAR (II)

Incendiu la Ecomaster Service, din nou, si seara trecuta. Deci, temerile cetatenilor din comuna Aricestii Rahtivani sunt din ce in...

Exclusiv2 săptămâni inainte

Personalizări huse sau carcase Huawei P20 Pro și cele mai importante caracteristici ale acestora

Husele și carcasele pentru telefon sunt accesorii esențiale pentru protejarea telefoanelor, dar acestea arată şi personalitatea ta, datorită modului în...

Știrile Săptămânii