Starea de urgenţă este o declaraţie guvernamentală care poate modifica funcţionarea normală a anumitor instituţii legislative, executive sau judecătoreşti. Asemenea declaraţii au loc de obicei în timpul dezastrelor naturale, după o declaraţie de război sau în perioade de revolte populare.
În cazul Franţei, de aproape o luna de zile, de zile, au loc proteste masive, marcate de violenţe, organizate de Mişcarea „Vestelor galbene”. Aceasta a denunţat majorarea preţurilor la carburanţi şi degradarea nivelului de trai. Sute de mii de persoane au participat la manifestaţiile organizate la Paris şi în alte oraşe din Franţa. Autorităţile au anunţat luni seară că 4.523 de protestatari au fost reţinuţi începând din 17 noiembrie, iar 4.099 au fost plasaţi în arest preventiv. Chiar dacă au mai scăzut în intensitate weekendul trecut, protestele au provocat pagube uriaşe economiei franceze în general şi, în special, în Paris. De altfel, ministrul economiei francez, Bruno Le Maire a susţinut, duminică, că violenţele legate de manifestaţiile “vestelor galbene” reprezintă o “catastrofă” pentru economie. “Este o perioadă când în mod normal comerţul merge bine, este ajunul sărbătorilor de Crăciun şi acum este un dezastru”, şi-a exprimat regretul ministrul, care se afla în apropiere de gara Saint-Lazare, nu departe de un focar al violenţelor din ajun. El a disgnosticat o criză cu trei faţete: o “criză socială” cu subiecte legate de puterea de cumpărare, o “criză democratică” cu o reprezentativitate politică insuficientă şi o “criză a naţiunii” în faţa unor “fracturi teritoriale importante”.
În privinţa României, starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică, aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale, care se instituie în următoarele situaţii:
a) existenţa unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale;
b) iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.
Pe durata stării de urgenţă sunt interzise:
a) limitarea dreptului la viaţă, cu excepţia cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;
b) tortura şi pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;
c) condamnarea pentru infracţiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului naţional sau internaţional;
d) restrângerea accesului liber la justiţie.
În România, preşedintele instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă, în întreaga ţară ori în unele localităţi, şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.