Uitați de Rolex-urile strălucitoare și de gențile Louis Vuitton. Oamenii bogați au un alt mod de a arăta că fac parte din Elită | GalatiAzi

Aceştia cheltuie mai mult ca niciodată pe securitate şi intimitate, schimbând casele imense de pe dealuri cu unele din cartiere ascunse de Google Street View

Și într-o epocă în care consumul de masă înseamnă că atât clasa superioară, cât şi clasa de mijloc pot deţine acelaşi brand de lux, cei bogaţi sunt nevoiţi să investească bunuri materiale în mijloace imateriale ca o modalitate de a semnala statutul.Este ceea ce Elizabeth Currid-Halkett numeşte „consum inconştient” în cartea sa „Suma lucrurilor mici: o teorie a unei clase aspiraţionale”.

Este opusul „consumului conspirativ”, un termen conceput de Thorstein Veblen în „Teoria Clasei Destinse”, referindu-se la conceptul de folosire a elementelor materiale pentru a indica statutul social – un semn distinctiv al cheltuielilor anterioare ale elitei, a scris Currid-Halkett într-un articol de anul trecut.

Practic, să îţi etalezi lucrurile scumpe nu mai este sinonim cu a fi bogat. În SUA în mod special, primul procent din populaţie a cheltuit mai puţin pe bunuri materiale începând cu anul 2007, a scris Currid-Halkett, citând date din Sondajul Cheltuielilor Consumatorului American.

Este o tendinţă în creştere nu numai printre milionari şi miliardari, dar şi ceea ce Currid-Halkett numeşte „clasa aspiraţională”.

,,Această nouă elită îşi cimentează statutul prin aprecierea cunoaşterii şi construirea capitalului cultural, ca să nu mai vorbim de obiceiurile de cheltuieli care merg cu el”, a scris Currid-Halkett, adăugând că „evitând un materialism evident, bogaţii investesc semnificativ mai mult în educaţie, pensionare, şi sanatate – toate acestea sunt imateriale, dar costă cu mult mai mult decât orice geantă pe care un consumator cu venituri medii ar putea-o cumpara”, scrie businessinsider.com

Investiţia în educaţie propulsează mobilitatea socială

Acest consum inconştient trece adesea neobservat de clasa de mijloc, dar este observat de o altă elită, iar aceasta este ceea ce o face atât de discretă.

Currid-Halkett l-a descris ca o modalitate uşoară pentru elite de a-şi semnala capitalul cultural semenilor lor şi pentru a-şi cimenta statutul. Reproduce privilegiul într-o modalitate pe care lauda cu bunurile materiale nu ar putea să o facă.

Afişarea cunoştinţelor, cum ar fi referirea la articolele din New Yorker, exprimă acest capital cultural, oferind unei persoane o pârghie de a urca pe scara socială şi de a face conexiuni, a scris Currid-Halkett

J.C. Pan de la the New Republic a descris cum părinţii încearcă să le imprime clasa socială copiilor lor: le cumpară produse de ingrijire din anumite locuri, îi duc în călătorii în Galapagos şi, cel mai important, le oferă avantajul educaţional, de la grădiniţe de cel mai înalt nivel până la meditatori pentru testul SAT şi taxele pentru şcolile din Ivy League. În 2014, primii 1% au cheltuit cu 860% mai mult decât media naţională pe educaţie.”